Potecă de dor

"în Poezie și literatură" by

Câteodată dorul vine

Poate nu se poate abține

Poate că ăsta-i rolul lui

Să schimbe rolul destinului

Să te cuprindă,

Să te aprindă,

Să te ia în ale lui mreje

Să simți lipsa unor mesaje

Unor mici atenții

Să ai tu mici intenții

Să iei cu tupeu inițiativă

Chiar dacă toți sunt împotrivă

Să te macini, să te frămânți

Să nu știi cum să te prezinți

E un sentiment apăsător

Foarte greu, deloc ușor

Deși nu e material, te apasă

Te face să te simți neînțeleasă…

E confuz, e diferit, depinde de persoană

E ciudat, zici că ar cântări o tonă

Cel mai profund sentiment

Ce te transformă în dement

Te joacă pe degete ca un păpușar

Și totuși… parcă e un rău necesar…

E precum o potecă fără sfârșit

Ce ține un infinit.

Elevă la Colegiul Economic Năsăud, iubesc să scriu poezii, să comunic cu oamenii, să îi ajut cu ce pot, mai exact sunt atrasă de psihologie. Pe viitor mă gândesc să exclez în tot ceea ce ține de jurnalism și să îmi perfecționez stilul de a scrie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*