Primul călător în timp

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Ne despart eterul și secundele. Colindăm precum niște demoni și sfârșim ca îngeri într-o lume trasă de firele destinelor. Suntem păpuși ale timpului, blocați între momente; morți în trecut, resuscitați în viitor.

Distincţia între trecut, prezent şi viitor este o iluzie a percepţiei umane. – Albert Einstein

Totul se presupune că începe în anul 2004, însă genialul savant Marcus încă va fi șocat de pierderea celui mai bun prieten.

În anul 2029, va începe viitorul pentru mulți, dar nu și pentru el. Marcus va evolua în academia sa de științe din 2004 și va munci enorm pentru a demonstra existența a ceea ce alții vor continua să nege: călătoria în timp.

Supărat, va repune mașinăria în funcțiune pentru a merge în 2004 să-l salveze pe amicul său.

Odată ieșit pe partea cealaltă a portalului, va avea șocul suprem. Mașinăria se defectase și, drept consecință, ajunge în 1979. Pe ultimele forțe, fără tehnologia sa avansată, speranțele mureau complet pe zi ce trecea. Marcus și-a acceptat destinul…

Blocat în 1979 cu un dor nespus de lumea sa futuristă, a devenit unul din cei mai implicați profesori ai perioadei și a cunoscut o femeie extraordinară în academia unde prefera să se ascundă și să predea. Știa că nu putea schimba nimic și nu voia să se amestece în cursul obișnuit al istoriei.

Dar îndrăgostit nespus de ea, a continuat să creadă că se poate acomoda în trecut. S-a căsătorit și a avut un băiat. Marcus și-a schimbat numele definitiv în Felix.

Din dragostea frățească pentru prietenul său din apogeul epocii informaționale din 2029, Felix și-a botezat copilul după numele fostului amic.

A aflat ulterior că el era tatăl lui Daniel, prietenul său cel mai bun din copilărie. Și-a crescut copilul care urma să dispară din brațele sale peste câteva decenii.

Aproape 25 de ani au trecut, iar 20 de ani din aceștia a urmărit stupefiat o familie de pe strada lui, unde se năștea el. Felix își vedea părinții tineri din nou, iar varianta lui mai tânără, numită Marcus, a fost admisă la academia de științe.

Este anul 2004. Este prezent.

Renumitul profesor și doctor, Cezar, caută soluția călătoriilor în timp pentru a-și face comunitatea de savanți mândri. Academia îi sponsorizase deja proiectul, iar mașinăria este aproape pregătită. A continuat munca profesorul Felix de mai bine de două decenii.

Timp de generații, în laboratorul său vechi, lucraseră academicieni la ecuația vibratoare a timpul. Timpul fluctuează, iar el crede că momentele din viitor sau trecut sunt frecvențe de unde electromagnetice ce pot fi interceptate și prin mașinăria sa.

Este iarnă și campusul universității este perfect ascuns de nămeți. Clopoțelul sună, iar pe hol deja fug sute de studenți spre ieșire. Începe vacanța Crăciunului.

– Daniel, trebuie să-ți fac cunoștință cu profesorul Cezar! spuse Marcus

– Profesorul Cezar? Vorbești serios?

– Da, este noul meu mentor în fizica nucleară și cuantică. Decanii îl descriu ca fiind un șaman științific al universității! În doar câteva luni de activitate, de când a venit în oraș, este foarte faimos. Sunt sigur că o să îți placă de el!

Marcus și Daniel sunt cei mai străluciți studenți ai facultății, olimpici la mecanică aplicată și fizică, iar viața insistă să îi pună în oglindă cu aceleași gânduri, aceleași idei și planuri, aceleași premii și, în ciuda concurenței exprimate, continuă să fie prieteni și colegi de bancă.

– Bun. Băieți, vă ascult! replică profesorul Cezar

– Cum a luat naștere universul? întrebă Daniel

– Big Bang a fost demonstrat datorită unei centuri de radiații prezente şi astăzi în tot universul, iar cu ajutorul sateliților s-au fotografiat momente de la câteva milioane de ani după marea explozie, în care se vede clar cum se formează stele şi planete ce ies dintr-o singularitate. spuse cu căldură profesorul.

– Iar evoluția? întrebă Marcus

– Darwin a avut dreptate, căci toate ființele vii au proprietatea de a se adapta, iar urmaşii de a deveni mai puternici decât părinții, din toate punctele de vedere. Doar gândiți-vă la acea celulă ce trece prin toate etapele prin care au trecut strămoşii ei, şi care ajunge un bebeluş. Este simplu, nu-i așa? Dacă ne întrebăm ce înseamnă viața, răspunsul este că viața reprezintă un mod în care universul se cunoaşte pe sine.

– Dar cum s-a format?

– Dacă dorim să ştim cum s-a format ea… răspunsul este că un grup de molecule s-au aşezat într-un mod armonios în adâncurile oceanului formând primele celule vii. Viața este materie și energie auto-conștientă.


– Ce se petrece după moarte?

– Fiecare formă de energie ce a făcut parte din trup se răspândeşte armonios în întreg universul. Te întrebi care-i scopul vieții, așa-i? Auto-cunoaşterea şi reproducerea. Suntem precum nişte camere de filmat ce înregistrează felul în care se manifestă cosmosul.

– Care este scopul omului?

– El trebuie să fie mediatorul. El trebuie să ajute la extinderea vieții în afara granițelor Pământului, astfel încât fiecare formă de viață – prin complexitatea ei – să atingă o inteligență şi să se răspândească în cele mai ostile medii. Imediat ce universul s-ar răci după miliarde de ani, totul va fi pustiu, iar el se va prăbuşi în sine, creând alte miliarde de lumi dincolo de orice cunoaştere umană.

Cei trei continuau să lucreze și, la scurt timp, mașinăria doctorului Cezar este inventată.

 

***

PARTEA I: Primul călător în timp

(urmează)

PARTEA II: Alt călător temporal. Legile timpului.

PARTEA III: Ultimul călător în timp

Student la mecatronică, Universitatea Politehnica București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, consilier educațional, este un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. În conflictul dintre umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, puzzle-uri și strategia, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Privind-o pe Eve

– Vei cânta și la noul meu restaurant, rostise ștergându-și fruntea lată
Ajun de Sânziene

Ajun de Sânziene

Mergeam alene, cu pași tărăgănați, Purtat de nostalgia serii… În noaptea caldă,
De ce

Peticele vieții

De ce pot oamenii de lângă tine să îți schimbe viziunea față
Du-te la Sus