Padre – omul care a lăsat preoția pentru a ajunge DJ

"în De POVeste" "de POV21"

Judecat de unii și admirat de alții pentru modul său nonconformist de a fi, Alexandru Ciorba este, fără îndoială, un personaj interesant și extravagant al orașului Cluj-Napoca. Fost preot și actual DJ într-unul dintre pub-urile Clujului, acesta a decis să ignore criticile aduse la adresa sa și să îmbrățișeze stilul gotic.

Intervievator: De unde a pornit dorința ta de a ajunge preot, și cine sau ce te-a influențat în acest sens?

Alexandru: Mare parte din copilărie am stat la sat, la bunicii mei. La un moment dat, venind preotul cu Crucea în perioada Bobotezei, sesizase că aș cânta destul de bine – motiv pentru care m-a invitat să cânt cu cantorii din sat.
Aveam în jur de 6-7 ani, abia reușeam să citesc. A început să mă atragă tot mai mult. Am încercat să dau la Seminarul Teologic Ortodox, datorită faptului că m-am format într-o biserică ortodoxă, dar atunci au apărut anumite probleme legate de faptul că nu aș fi suficient de bun pentru asta. Pot spune, oricum, că am avut o creștere bună din partea bunicilor, din punct de vedere religios, continuată mai apoi în facultate. Mi-a plăcut, și e frumos să lucrezi cu oameni, indiferent dacă e vorba de oamenii simpli de la sat sau de oamenii mai complicați de la oraș, care ridică multe întrebări.

I: De ce ai renunțat la preoție?

A: Motivele renunțării la preoție nu se pot da într-un răspuns prea scurt. Una din cauze, în ceea ce mă privește, este faptul că am trecut printr-un divorț.
Rămânând singur, am încercat să mă îndrept înspre colegi, înspre episcopie, care, văzând cum e situația, nu au făcut decât să închidă ușa, zicând că nu mai corespund cerințelor. Eram extrem de prost plătit, ajungându-se într-o situație neplăcută. Începusem să am o depresie destul de urâtă. Lucrurile au devenit deosebit de apăsătoare, motiv pentru care, într-o seară, pe care încă o țin foarte bine minte, am trimis un mail către episcopie, spunându-le că vreau să renunț.

I: Ai vrea să te întorci în funcție?

A: Nu aș vrea să mă întorc în funcție decât în anumite condiții.
Din punctul meu de vedere, Biserica face o greșeală. În sensul că știe foarte bine ce înseamnă tradițional și nu acceptă nimic alternativ.
Faptul că sunt diferit mă face pe mine mai puțin om în ochii lor și mă clasează automat într-o altă categorie, astfel încât să fiu respins din cauza alegerilor făcute.

I: Știm că apropiații îți spun Padre. De unde a luat naștere acest apelativ?

A: Prietenii mei nu mi-au spus niciodată Alex. Mereu apărea discuția despre faptul că am ceva legături cu preoția și de acolo s-a ajuns, într-un fel, la acest apelativ pe care acum îl folosesc și ca nume de scenă.

I: Știm că în momentul de față, printre altele, tu ești și DJ. Cum ai ajuns la acest job? Ce te-a atras?

A: Nu mă consider întocmai DJ. Difuzez muzică, dar refuz să fac mixaje sau alte artificii.
Prefer să las muzica exact așa cum a fost ea concepută.
Înainte de party-ul pe care l-am organizat, era un altul, susținut de niște prieteni de la București; a încetat din anumite motive care nu mă priveau pe mine.
Comunitatea din acel local al Clujului totuși este – și va rămâne – una destul de unită. După anumite discuții, am ajuns la concluzia că am vrea să ne mai întâlnim, să mai facem câte un party. Am decis să vorbesc cu șeful localului, care a dorit să îmi acorde o încercare, și de atunci sunt ani buni de când tot încercăm.

I: Ce ne poți spune despre stilul tău și cum ai ajuns să îl abordezi?

A: Când m-ai întrebat de preoție, ți-am spus de o perioadă destul de grea din viața mea. Scena gotică m-a atras imediat ce am ajuns în anii 4-5 ai facultății. Când am început să caut, să cercetez, să văd despre ce e vorba și ce înseamnă goticul în esența sa. De la muzică, la vestimentație şi la literatură.

Era un local în Cluj, Umbra de noapte, în care am mers tocmai pentru a vedea o mică comunitate. I-am cunoscut pe patronii localului din acea vreme  –  localul acum nu mai există. Am observat din partea lor, deși nu eram foarte apropiați, faptul că au încercat să vadă care îmi erau problemele și să îmi sară în ajutor. Ușile s-au închis pe o anumită parte și s-au deschis pe alta.

Așadar, lucrurile nu s-au petrecut deloc brusc. Evoluția mea până la ceea ce sunt astăzi a fost una lentă și atentă, în care mai am mult de parcurs.

I: De ce apelezi la machiaje?

A: În transcendența mea spre gotic, la un moment dat, apare și machiajul.
La început nu reușeam să mă machiez. Nu pentru că nu știam, ci pentru că îmi era groază să ies afară așa.
Apărea mereu întrebarea aceea care pune capăt multor visuri: „Oare ce vor spune ceilalți?”. Nici în ceea ce privește machiajul nu a fost o trecere bruscă. Am început treptat, câte puțin, apoi tot mai mult, până la machiajul pe care îl folosesc acum și care cine știe unde va ajunge.

I: Care este relația cu fetița și iubita ta? Este influențată în vreun fel de faptul că ai fost preot?

A: Relația cu fetița mea, cel puțin în momentul de față, este una la distanță.
Ea este acum elevă în Paris, stă acolo cu mama ei. Noi ne vedem în vacanțe, momente în care fac tot posibilul  să  fructific cum pot mai bine timpul petrecut împreună. Ne simțim extraordinar de bine împreună. Încerc să îi arăt și să o învăț cât mai multe lucruri legate de tradițional și nu numai. O învățăm lucruri care să îi folosească în viață.

Nu îi permitem să piardă prea mult timp pe tabletă sau telefon. Sunt lucruri mult mai importante în jurul ei, pe care așa probabil nici nu le-ar observa.
În ceea ce privește relația mea actuală, evident că felul în care eu sunt format ca om și-a pus amprenta. Într-un mod pozitiv, zic eu, și asupra partenerei mele. Pe ea am cunoscut-o când era destul de tânără și puțin dezorientată, ca orice student în primii săi ani de facultate.

I: Care crezi că e impresia persoanelor din jur despre voi ca și cuplu?

A: Întrebarea aceasta este o întrebare care, impropriu spus, te omoară. Nu contează ce zice unul sau ce zice celălalt, visul tău e visul tău și viața ta e doar a ta, și ai dreptul să o faci exact așa cum dorești.

I: Ce activități îți place să practici în timpul liber?

A: Sunt pasionat de istorie, de tradițional.
Până la urmă, am ajuns să cumpărăm o căsuță în apropierea Clujului, unde lucrez cu mare plăcere. E un loc de retragere. Mă leagă oarecum de viața din copilărie, când încă trăiau bunicii mei. Am dus acolo ce mai aveam de la ei și ceea ce a rămas din casă. Încerc să recreez un ambient plăcut în care să îmi petrec timpul de relaxare. De curând, o altă pasiune a mea și un mod de a-mi petrece timpul liber o constituie fotografia.

Așadar, cunoscutul personaj gotic din inima Clujului poate să fie considerat dovada vie a faptului că nu suntem în puterea de a judeca sau de a privi cu reticență pe cineva, doar pentru faptul că e diferit de stilul sau gândirea noastră.

 

Mititean Andreea-Maria

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Du-te la Sus