Haideți să deschidem dialogul #foaiagoală

"în Gândurile POV21" "de POV21"

Duminică seara a început să circule o postare de tip manifest a Consiliului Elevilor – aceasta ridică problema metodelor de evaluare din rândul elevilor. Mai exact, schimbările aduse simulărilor din acest an. Manifestul îl găsiți aici în întregime, iar protestul respectiv a stârnit foarte multe reacții – deopotrivă pentru și împotriva acestuia. Un lucru a fost foarte clar, totuși, indiferent dacă oamenii au găsit protestul util sau nu: sistemul nostru educațional nu este unul benefic elevului.

Problema este una reală și foarte serioasă, indiferent de cum dorim noi să ne împotrivim sistemului, iar eu nu doresc să scriu un alt articol despre această problemă, deci ce ar trebui să facem? Consiliul a stabilit că cea mai sustenabilă schimbare s-ar produce nu din pix, ci doar dacă aducem la masă cei trei factori importanți: profesorul, părintele și elevul. Zis și făcut.

Pentru început, am luat legătura cu Andrea Varga – preşedinta CJE Satu Mare; şi cu Diana Chiş – vicepreşedinta CJE Maramureş.

Care este opinia ta în legătură cu schimbările aduse la simulări?

A: Să începem cu faptul că la clasa a XI-a și a VII-a nu s-au postat variante de BAC sau simulare, doar la cei de a XII-a și a VIII-a. Deci s-a făcut o modificare pe care nici măcar nu am avut ocazia să o vedem. Apoi, astfel de modificări se fac după ce pui puțin lucrurile în balanță și te uiți care sunt avantajele și care sunt dezavantajele și te întrebi de zeci de ori dacă chiar are sens o astfel de modificare şi, bineînțeles, nicio modificare ce privește structura simulărilor sau a examenului în sine nu se face cu cinci minute înainte de susținerea probelor respective.

Nu schimbi regulile în timpul jocului și te aștepți ca participanții să fie de acord.

D: În primul rând, simularea la clasa a VII-a a fost anunţată mult prea târziu. Asta a generat un mare stres suplimentar – elevii nu erau pregătiţi, nu ştiau la ce să se aştepte. În consecinţă, o mare parte din ei s-au apucat chiar de meditaţii. Iar la clasa a XI-a încă nu a fost afişat niciun model, deci chestiunea cu grilele nu este deloc clară.

Aprob. Dar de grile în sine ce crezi? Sunt benefice au ba?

A: Categoric nu. Nu îți evaluează capacitatea de a gândi, ci de a memora lucruri, eventual. Introducerea grilelor reprezintă pentru M.E.N. încă un experiment prin care vor să vadă cum ar putea crește promovabilitatea la bac fără să modifice calitatea actului educațional, de fapt. Doar pentru că e mai ușor nu înseamnă că e mai benefic. Subiectele grilă te-ar putea determina să pui egal între un elev competent și capabil și un elev care – să zicem – a încercuit din greșeală varianta corectă.

La urma urmei, de ce trebuie ca toată lumea să aibă diplomă de bacalaureat? Este nevoie și de tâmplari, pantofari, fierari… Un elev care abia ar lua notă de trecere la actualele subiecte s-ar putea bate cu pumnii în piept, pentru că ar avea șansa să ia o notă mai mare la subiecte grilă, fără să aibă în realitate cunoștințele necesare.

D: Eu cred că nu sunt benefice, deoarece limitează elevul la câteva variante de răspuns, nu încurajează opinia personală, iar la anumite materii, de exemplu matematica, pot să reprezinte un minus și pentru punctaj. Dacă elevul respectiv rezolva o parte din exercițiu, primea o parte din punctaj; așa, poate greșește la ultimul calcul, nu mai obține același rezultat și nu primește niciun punct, chiar dacă a ajuns destul de departe cu exercițiul.

Şi atunci care ar fi soluţia din punctul tău de vedere?

A: Schimbarea structurii lor ar fi un prim pas, dacă se dorește păstrarea lor. Dar, din punctul meu de vedere, se poate chiar reduce numărul lor. Oricum, întregul sistem educațional trebuie schimbat și refăcut de la zero pentru ca elevul să poată beneficia într-adevăr de el. Dacă M.E.N. va înțelege că ar trebui să lucreze împreună cu elevii și nu împotriva lor, da. Dacă o vor ține una și bună că reforma învățământului trebuie făcută prin experimente asupra elevilor, nu. Însă eu consider că cel puțin asupra generațiilor viitoare va avea un oarecare impact acest protest.

D: Doresc să subliniez că dorim să fim consultați, dorim ca perspectiva noastră să conteze, să nu mai avem parte de schimbări „din pix” care ne afectează. Protestul acesta are rolul de a atrage atenția asupra problemelor și, implicit, a cerințelor noastre. Vrem să luăm împreună decizii pentru elevi și despre elevi.

Cine dorește să facă mai mult decât să predea foaia goală la simulare, să se alăture Consiliului Elevilor. Schimbarea începe cu noi și asta contează extrem de mult.”

Apoi mi-am concentrat atenţia asupra părinţilor şi l-am întrebat pe tata ce crede. Nu fiindcă este tata, ci pentru că mereu a încercat să îmi ofere o perspectivă panoramică. Iar răspunsul a fost următorul:

„Eu consider că opiniile profesorilor și ale elevilor trebuie luate în considerare, pentru că părintele nu mai poate aproxima cu exactitate nevoile reale, în mare parte fiindcă nu mai este la curent cu ceea ce se predă, într-o altă măsură fiindcă profesorul este acolo cu elevul și îi înțelege nevoile. Și, uite, hai să îți propun o soluție (cel puțin din ce am observat eu, dar – subliniez – îmi este foarte greu să îți dau un răspuns exact): sistemul ar trebui standardizat, mă rog, pliat pe nevoile și pe capacitățile reale ale elevului. Să existe un nivel mediu obligatoriu pentru licee, iar cei care doresc să facă performanță să facă performanță. Am observat că nu sunt manuale standard pe toată țara (un liceu își face cartea cutare etc.), trebuie să standardizezi niște manuale pe câțiva ani, manuale etalon care să fie pentru cultura medie, nu exagerat, iar cei care sunt la liceele de elită și vor performanță să își procure culegeri. Eu pentru asta aș opta înainte de a modifica examenele, lucru care se pune după alt aspect – este necesar să ne obișnuim cu ele înainte să le dăm. În fine, mie mi se par prea multe simulări – deja zăpăcesc elevul. S-a creat anul acesta o nebunie totală. Cât despre testele grilă, corectarea este mult mai exactă, nu se mai pot face prostii (mărirea exagerată a notei după contestație, cunoști problema), asta deși nu am văzut vreun model de grilă; deci nu îmi pot da cu părerea foarte exact. În plus nu sunt profesor, voi ca elevi sau ca profesori vă puteți da seama cel mai bine.

Un alt lucru pe care l-am observat la voi este că programa e mult mai grea și mult mai complexă, ar trebui reorganizată structura după nivelul fiecăruia. Probabil nivelul din clasele V-VIII să fie unul mediu, copilul să își poată da seama unde se situează și ce șanse reale are. Oricum, din experiența mea anterioară, în legătură cu grilele, aveți următorul avantaj: grila de corectare este mult mai fixă, mai corectă, dar pe de altă parte poate să te treacă prin toată materia, să îți sublimeze timpul. Dacă dorim grilă, testul ăla trebuie gândit foarte bine și făcut după copil, în sensul în care nota 5 să fie accesibilă, eventual ultimele întrebări mai grele, dar 5-ul să fie asigurat pentru majoritatea oamenilor. Sunt multe chestii și consider că profesorii pot să se exprime mult mai bine. Chiar cel mai bine.”

Un alt părinte mi-a transmis următorul mesaj:

„Hai să dăm foaia goală, ca să ne manifestăm… neputința. Să boicotăm, într-un mod devenit, deja, notoriu, un test prevăzut de legislația actuală.  Argumentele în favoarea acestei inițiative sunt de-a dreptul puerile, pe măsura înțelegerii celor care o promovează. Nu văd cum putem schimba sistemul sau revoluționa actul educațional, sfidând normele existente. Ce am realiza? Un curent contra orice, doar pentru a ne justifica lenea de a învăța. O legitimare, chiar dacă informală, a delăsării, a amânării studiului până în ultima clipă, în preziua evaluării naționale sau a bacalaureatului. O umilire a profesorilor care se străduiesc să ne mențină cunoștințele la un nivel la care să facem față, oricând, oricărei provocări. Și, nu în ultimul rând, o scindare nefastă în rândul elevilor. În numele a ce?”

Nu în ultimul rând, am decis să consult și profesorii. Majoritatea și-au exprimat opiniile la clasă, criticând aspru faptul că ei nu au fost consultați când s-au decis aceste schimbări.

Culmea, tocmai profesorii, care cunosc atât de bine elevul și care lucrează enorm de mult cu acesta. O mare parte din ei au felicitat boicotarea simulărilor, menționând că sistemul a început să își bată joc de munca lor și chinuie elevii. O altă parte, în schimb, a criticat protestul, argumentând că modul prin care noi am decis să protestăm nu este unul util. Am discutat și cu doamna Gabriela Dobrilă, o profesoară de istorie din Constanța, cu care am avut șansa să mă întâlnesc la un seminar și pe care o stimez enorm, considerând-o una din profesorii dedicați. Dânsa mi-a comunicat următoarele lucruri:

„Copiii mei sunt 1/3 înfricoșați de examen și 2/3 sunt prinși în inerția unei stări de letargie.”

Sunt diriginta clasei a VIII-a și sunt interesată mai mult ca ei sa aibă habar de ce se întâmplă la un examen. Am avut exemple de copii care s-au blocat, au scris numai pe ciornă, au făcut interpretări greșite etc. Eu trăiesc direct simularea și pot spune că problema mea cea mare este elevul care nu s-a prezentat pentru că…a uitat pur și simplu și a venit la program normal…

Legat de clasa a VII-a, problemele sunt mult mai grele și mai rele. Rădăcinile sunt în anii aceștia de reformare fără fond și fără formă. Sunt schimbate regulamente și metodologii, profesorii sunt lipsiți de importanța actului de predare, sunt deposedați și înjunghiați la bunul plac al părinților și elevilor. Tocmai noi, profesorii, care avem ani de muncă în spate cu copilul. Îmi aduc aminte de o doamnă care m-a ,,pus” la punct spunându-mi că rolul meu este să fiu 24 de ore alături de elev, pentru că el are nevoie de consiliere permanentă, mai ales dacă părinții sunt plecați sau fără carte.

Atunci, cu ai mei copii cine stă în aceste ore?! Sunt pentru simulări în condițiile în care elevii mei pot căpăta încredere și experiență. În ceea ce privește subiectele, aici aș avea multe de spus… în primul rând ar trebui modificată „Legea Învățământului”, regulamentele, programa etc.”

Tendinţa mea ca elev a fost să mă adaptez schimbărilor. Am trecut gradual de la a dori să învăţ la fiecare materie la a selecta ceea ce mă interesează şi a munci acolo, pentru restul rămânând să ,,văd eu cum fac”. Iar acest ,,văd eu cum fac” a devenit o stare generală. Fiindcă, în mare măsură, îmi doream să fiu empatică şi să înţeleg fiecare punct de vedere: al profesorilor; care sunt şi ei oameni, al părinţilor şi al nostru, al elevilor.

Sistemul nu are cum să fie perfect, nu? Iar, pe de altă parte, am conştientizat uşor amuzată cât de bolnavă este treaba asta cu ,,hai să nu cerem mai mult fiindcă alte generaţii au dus-o mult mai greu şi e aiurea să ne trezim noi acum să ne cerem drepturile şi doar drepturile”.

Manifestul mi se pare o formă bună de a atrage atenția asupra calității învățământului. Dar simulările nu sunt cea mai mare problemă a noastră. Or, schimbarea ar trebui să aibă un nucleu mai primitiv. În condiția în care nu toți profesorii sunt dedicați și, în mod clar, nu toți elevii sunt dornici să învețe. Haideți totuși să nu lăsăm discuțiile la un nivel empiric idealizat, în care orice altceva merge cum trebuie.

Simulările sunt bune în ideea în care elevul poate să își vadă nivelul și să aproximeze unde mai are de lucrat pentru a promova examenul sau pentru a-și îmbunătăți nota. Cunosc profesori extrem de dedicați care au pus multe ore de muncă în spatele elevului pentru examene, muncă care ar deveni inutilă în condițiile în care noi ne decidem să boicotăm și să dăm peste cap statisticile.

Tot ce am înțeles se rezumă la următoarele:

În mod clar suntem deschiși dialogului și suntem deschiși schimbărilor, iar din perspectiva mea modul acesta de a protesta nu este cel mai eficient, dar este important că am început să ne manifestăm doleanțele. Dacă scopul nostru este acela de a crea un mediu de învățare în care elevul este beneficiarul, ar trebui să privim întâi curriculum-ul și modul în care este acesta predat. După cum știți, suntem țara cu cele mai puține ore de curs din Uniune, fapt care ne grăbește procesul de aprofundare și înțelegere.

Diferențele dintre licee sunt colosale, în ciuda faptului că vorbim doar despre licee teoretice; nu tehnologice; nu colegii naționale. Elevii sunt și ei incredibil de diferiți și nu au toți aceleași capacități – fiind constrânși de diploma de bacalaureat în multe cazuri. Repet, nu dorim examene mai ușoare, ci dorim să fim consultați pentru a face schimbări reale în care învățământul ne permite dezvoltarea armonioasă și ne oferă opțiuni viabile pentru nivelul nostru – indiferent că dorim să facem o facultate sau dorim să urmăm după liceu o meserie. Nu toată lumea trebuie să aibă o facultate, oricât de crâncen ar suna lucrul acesta. Avem nevoie de meseriași cum avem nevoie de doctori și avocați. Societatea ideală este una echilibrată.

Mulți profesori sunt deschiși să își schimbe modul de predare, problema este că nu toți elevii apreciază efortul.

Alți profesori și-ar dori să ofere elevului experiențe practice, dar nu toate școlile au dotările necesare. Haideți să începem să punem problema așa, nu să atacăm simulările. Haideți să vedem de unde apar problemele; haideți să vorbim despre tinerii din mediile defavorizate care nu au aceleași șanse ca restul. Haideți, odată, să întrebăm profesorul pentru că el observă cel mai bine nevoile elevului și știe ce trebuie făcut. Haideți să întrebăm elevii. Haideți pur și simplu să începem să deschidem dialogul. Și, dacă tot îl deschidem, să producem o schimbare benefică, o schimbare reală. Cât de greu este să aduci la masă reprezentații părților în cauză? Iar, ca reprezentant, cât de greu este să îți consulți oamenii mai întâi pentru a le înțelege nevoile și dorințele?

 

 

 

 

 

 

 

Ambasador Junior al Parlamentului European şi Head-Organiser pentru Dragoş VodăMUN, când nu se plânge că nu are timp de nimic şi că e stresată se înscrie în alte proiecte. Existenţialistă, nu hedonistă (promite). Câteodată caută scuze în Kierkegaard. Crede cu tărie că oricât de mizerabil te-ai simţi, cineva, undeva, face attack speech pentru ECON. Şi că o viaţă trăită în eşec nu este un eşec.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Scuze, am prieten!

De câte ori vi s-a întâmplat să vedeți o tipă mișto – 
Du-te la Sus