Freddie Mercury – Legenda eternă a rockului

"în Cărți & Filme/De citit" "de POV21"

“Am trăit pentru artă, am trăit pentru iubire
Şi asta îmi e răsplata, Doamne…?”
Puccini, Tosca, Actul II.

Eu aş spune că a trăit (şi) pentru toată lumea, pentru că dacă n-ar fi fost el, pentru cine ar mai fi trăit Peter Freestone?

Ei bine, acest Peter Freestone este esenţa cuvântului ,,om”. A fost cel care l-a cunoscut cel mai bine pe Freddie Mercury, acel cântăreţ din ,,vremea bunicilor” (mai tineri) care a devenit o legendă, vie prin intermediul lui Freestone. Freddie Mercury sau, pentru cunoscători, “that musical prostitute”.

Biografia legendei ce a făcut o mare de oameni, împreună cu restul trupei Queen, să fie în elementul lor este transpusă de Peter, care i-a fost lui Freddie (citez) bucătar-şef, spălător de sticle, chelner, valet, secretar, om de serviciu… şi mătuşa înţelegătoare în momentele de agonie; transpusă zi cu zi, moment cu moment, detaliu cu detaliu.

Pe lângă celelate biografii despre el scrise de Lesley Ann-Jones, Laura Jackson şi chiar Jim Hutton, aceasta transpune fiecare moment petrecut împreună cu Freestone în ultimii 12 ani de viaţă a lui Mercury, inclusiv momentele before and after de la concerte, călătoriile de prin toată lumea, relaţiile lui Freddie, de prietenie şi amoroase, şi, bineînţeles, ceasul morţii.

Povestea începe când Peter face o scurtă prezentare a tuturor celor ce au avut tangenţe cu legenda, ceea ce mi se pare firesc având în vedere că Freddie avea o groază de prieteni prin toată lumea. Se cunosc, colaborează, îşi împărtăşesc păreri şi impresii, călătoresc, muncesc, se distrează… Oh, da, distracţia. Mercury ducea o viaţă de noapte, neratând nici o petrecere de după concerte în cele mai cele cluburi din New York, Londra şi Munchen.

Deşi cluburile frecventate de Freddie erau ,,de gay”, toată lumea ştie că el a iubit mai întăi o femeie, pe Mary Austin, care i-a rămas pe conştiinţă (în sensul bun) toată viaţa, iar sentimentul a fost reciproc. Cât despre relaţiile lui, au fost multe şi nenumărate. Cu americani, englezi, sud-americani şi chiar nemţi, deşi, la final, Jim Hutton i-a rămas pentru restul vieţii.

Freddie a fost cu adevărat o personalitate, dar nu în stilul arogantului. Era admirat de lume, şi el admira lumea. Era admirat de personalităţi, şi el făcea la fel. Un reper pentru el a fost soprana Montserrat Cabale. Soprană? De ce nu. Poate de aici şi conotaţiile muzici clasice din diferitele piese ale trupei, în special din ,,Bohemian Rhapsody” (puncte bonus pentru cei ce au văzut şi filmul).

În momentul morţii lui Freddie, tot Peter a fost cel care şi atunci, fiind neom, a fost ataşat de el, ca întotdeauna. Ataşat şi fizic, şi moral. Cu toate acestea, mai simţea că îşi pierde un bun prieten, un bun mentor, o parte din viaţă, o parte din amintiri şi călătorii. În acelaşi timp, şi lumea pierdea legenda muzicii rock’n’roll, pentru că, după cum spunea şi el: “I won’t be a star. I will be a legend.”

“Sentimentele sunt greu de exprimat. Loialitatea profundă, în combinaţie cu iubirea şi admiraţia… Aş fi făcut orice mi-ar fi cerut, dar nu a cerut multe. Nu avea aşteptări. Oamenii erau atraşi de el, de magnetismul personalităţii lui, de spiritul lui… De el. E greu să ţi-l imaginezi pe scenă pe omul tolănit pe canapea, în faţa televizorului. Ştim că nu putea să rămână perioade prea lungi într-o perioadă lungă şi introspectivă. El ştia că existau doi Freddie Mercury. Cel încovrigat pe canapea, urmărind Countdown, şi încă unul, cocoţat pe umerii primului. Persoana şi omul de scenă erau două entităţi diferite, aflate veşnic în competiţie pentru mutarea carcasei fizice dintr-un loc în altul.”

Elevă la Colegiul Național "Andrei Mureşanu"-o fire timidă şi emotivă dar care are, uneori, momentele ei de extravaganță-iubeşte muzica folk, literatura SF şi oamenii cu pasiuni deosebite.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

De-ale progresului

Proiectul cercetătorului chinez He Jiankui, în cadrul căruia susține că a modificat
Du-te la Sus