Tot ce aș face e un dulce chin…
Un efort neînțeles, sublim, infim.
Ca și un trandafir cu un singur spin…
Negru, veștejit; îi rupem petale, după jelim.
Tot ce spun e doar cenușă…
Deschidem ochii, închidem altă usă.
Astrele care apar pentru o clipă-n cale,
Înstigă amarnic la ziduri prea-nalte și zale.
Amăgim, dezamăgim… poate uităm.
Încercăm să ignorăm cel mai adesea
Prima privire; glasul din surdină lipsește.
Ne îngroapă cine ne înălța?… Regretăm.
Dacă nu are absolut niciun sens…
Orice auzi, vezi, intuiești ori crezi.
Dacă nu înțelegi nimic, cu greu accepți,
Pierzi… totul? Continuă. Spune: oricine, dar întâi eu.
