,,Cărțile vii” din spatele gratiilor – penitenciarul Bistrița

"în De POVeste" "de POV21"

Cele mai bune lecții le învățăm din experiențele oamenilor, fie că sunt frumoase sau nu. Cu mare curaj, 25 de adolescente, din Bistrița-Năsăud, au avut ocazia să afle cum gândesc infractorii, în cadrul unui experiment de tip „carte-vie”. Desfășurat în cadrul campaniei de prevenire a victimizării femeii – ,,Femeia-informată și protejată” – experimentul a avut loc la Penitenciarul Bistrița, iar ,,cărțile vii” au fost: doi traficanți de persoane, dintre care unul de minori. Activitatea a fost organizată de Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității, alături de Subcomisar  de poliție Sângeorzan Ramona, Agent Șef Principal de Poliție Tanco Gabriela și Subcomisar de poliție Mea Schreiner.

CAPITOLUL I:  Trei sinonime: penitenciar, închisoare, viață privată de libertate.

Un restart pe care ți-l dă viața este momentul în care intri în parcarea penitenciarului și gardianul te întreabă scopul și durata vizitei. Te cuprinde un sentiment sobru, întunecat, de parcă cineva este pregătit să te acosteze și să-ți spună ferm, dar agresiv: ,,mâinile sus!”. Zidurile înalte și puternice pentru mine au exprimat pericol, un pericol ascuns de lumea ,,corectă”, iar în momentul în care stai în fata ușii de metal care te desparte de lumea deținuților, te cuprind, inevitabil, fiorii.

CAPITOLUL II: Un regim închis, alături de polițiști și gardieni

Am intrat în perimetrul care de afară pare un hazard; sentimentul meu e puternic alimentat de faptul că în preajmă sunt șapte gardieni și patru polițiști, care, paradoxal, augumentează gravitatea și accentuează gradul de amenințare a situației. Unii deținuți se uită la noi ca și cum am aduce libertatea, alții se înghesuie la geamurile cu gratii să admire piciorul străin apărut în fața lor; unii joacă fotbal sau tenis, alții doar se plimbă. Nu am putut să nu observ un deținut care vorbește la telefon în curtea penitenciarului; cu ochii spre cer și cu o mână care strânge gratiile înconjurătoare îşi continua Conversația cu persoana Dragă de la capătul firului.

A mișcat ceva în mine acel deținut, și un gând îmi trece prin minte: așa arată  dorul de casă. Sau de libertate.

„Dar ce numești libertate, dacă nu există drumuri între care să poți alege?” – Antoine de Saint-Exupéry

Alții, în schimb, ne întâmpinau pe ritmuri de manele ,,Cea mai scumpă din lume este libertatea/ Și cea mai dureroasă e Singurătatea/ Să fii închis departe de familia ta…” Presiunea atmosferică, a devenit brusc insuportabilă, transformând ca traseul relativ scurt să capteze o infinitate atât în spațiu, cât și în timp. Touși, în sfârșit, ajungem în sala de activități. Ne așezăm. Așteptăm deținuții.

CAPITOLUL III: Persoane private de liberate vin să ne povestească experiențele care le-au ademenit în spatele gratiilor.

Bontaș Gina, 21 ani

„Poveștile spuse de ei se pierd în iluzia inerentă a irealității; încă nu pot accepta faptul că toate cele auzite pot fi adevărate. Cum? Cum să faci trafic de carne vie, cum să îți bați joc de niște fete vulnerabile care nu știu ce vor, cum să aibă doar 17 ani cea mai tânăra victimă a ta? Oh, și cum să ții sechestrată o femeie timp de opt luni de zile, pentru faptul că refuză să îți satisfacă ideile. Acel om,  fizic vorbind,  era  bărbat, dar sunt sigură că de fapt era o specie fără categorie sau gen. Tot cei doi deținuți afirmă faptul că ,,e ușor să racolezi fetele, trebuie doar să le modelezi capul”. Nu zău? Să modelezi capul fetelor, din moment ce al lor nici măcar modelat nu mai este bun de nimic! Cine sunt eu să îi judec pe ei? Nu stau să îmi răspund la această întrebare i-a judecat un judecător care le-a oferit o pedeapsă, după părerea mea prea ușoară. Totuși… nu poate să fie adevărat, numărul victimelor nici nu a putut să mi-l spună autorul. Realitatea poate să fie mai acră și mai dură decât credeam”

 

 

CAPITOLUL IV: Perspectivele paricipanților

Femeie, fii înțeleaptă! –  Năsăudean Ionela, 21 ani

 

,,Astăzi, cu pași timizi, am călcat pentru prima dată în interiorul penitenciarului; am văzut puțin din ceea ce înseamnă, privarea de libertate, de o viață normală și privarea de familie. Curiozitatea m-a împins să ajung aici, privirea oamenilor din interiorul acelui loc mi-a dat fiori încă de la primul pas făcut, erau priviri pline de agresivitate, curiozitate dar şi de speranța libertății. Condamnații își ispășesc pedepsele într-un regim închis. Am avut ocazia să descopăr două cărți deschise, doi condamnați care și-au pus pe tavă povestea  vieţii lor, pentru care acum plătesc scump.

Prima relatare a fost cea care m-a impresionat cu adevărat. Aflarea amănuntelor teribile despre traficul de carne vie, victimele  fiind foarte tinere,  își doreau doar un trai mai bun; dar au ajuns într-un punct din care greu te mai poți întoarce. Am fost şocată. Puterea acestui om de a racola fetele cu puțină experiența de viață, nepăsarea acestuia și transformarea femeii într-o marfă este mult prea greu de acceptat.

Invidia și dorința de îmbogăţire au fost factorii care l-au condus pe acest om spre fapte inimaginabile, răpiri, sechestre, bătăi, vânzarea femeilor pe tot mai mulți bani și supunerea acestora la fapte despre care nu-mi doresc să mai aud vreodată. În viață se spune că roata se întoarce, astfel această persoană este ,,răpită” din mediul său prielnic, la fel cum și el la rândul lui a ademenit în acest joc murdar zeci sau sute de femei.

Încrederea se câștigă în timp, sinceritatea și maturitatea gândirii sunt cele care ne pot scăpa de asemenea situații.”

 

Balaș Roxana, 18 ani

,,Mi-a plăcut mult, emoția cu care au vorbit acești oameni, trăirile lor, regretul din sufletul lor, dar mai ales curajul lor să povestească asta în fața atâtor persoane, știind că unii o să îi judece! Au vrut, de fapt, să ne protejeze de astfel de situații și de lumea rea.

 

Loredanei Vereseza, 18 ani 

„Din acest proiect am avut ce învăța. Experiența a fost una plăcută deoarece discuția avută cu deținuții a transformat activitatea, făcând-o mult mai interactivă. Am rămas plăcut surprinsă de condițiile din penitenciar. Am observat că aspectul fizic al unor deținuți nu transmite mesajul că ar fi săvârșit o infracțiune penală. S-ar putea organiza mai multe activități de acest gen pentru elevi, deoarece se pot învăța multe de la deținuți, cum ar fi indentificarea infractorilor, dar și cum să te protejezi de influența sau chiar  de prezența lor.”

 

Melinda Tatarau, 17 ani.

,,Această activitate a fost una interesantă din punctul meu de vedere, deoarece am avut ocazia să aud povestea așa ziselor ,,cărți vii”, de la care am învățat anumite lucruri, în ceea ce privește persoanele din jurul meu,  chestiuni care mă pot ajuta pe viitor.” 
Bontaș Gina
Diana Fiscutean

A absolvit Liceul Teoretic Solomon Haliță- Sîngeorz-Băi, profil filologie, în prezent este stundentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Babeș-Bolyai. A cochetat cu scrisul încă din copilărie, momente în care a schițat primele poezii care au pus de fapt bazele primei sale cărți. Până în prezent a scris două cărți. “De dorul tau...” o carte de poezii și proză scurtă “Certată cu Dragostea” un roman care surprinde perioada adolescentei. În mâna ei orice condei pare însuflețit!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Du-te la Sus