Luna plină

"în Texte/Poezie și literatură" by

Îndepărtat de propria umbră,
Într-o liniște tămăduitoare,
Lângă tâmple o voce sumbră
Risipește taina nopții amăgitoare.

Monolog fără deznodământ
De mi-ar fi întreaga viață
Alergând pe acest Pământ
Ca pe un fir subțire de ață,

Aș spune multe… să mi le aud
Doar când alunec în extaz
Și spre a agoniei freamăt crud
Să fiu atras doar cu răgaz.

De crunta vijelie ce spulberă zarea,
Înlănțuit de vina unor cuvinte sfinte…
Sunt ca un val care risipește marea
Și ca un gând trecător prin minte.

Am așteptat cerul senin,
Norii și toți să se risipească,
Am dorit doar puțin venin
Și mult sânge să-l răspândească…

Iar de lângă al meu umăr stâng,
Șoapte lugubre scrutează-n depărtare;
Luna, între crengile copacilor din crâng,
Rupe tăcerea printr-o îmbrățișare.

„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌?? Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*