Vine fericirea să ne dea la fund. Hop, Țop – prăpastie!

"în Texte" by

Ce frumos e când îți merge bine-n viață. Și ce bine-i când te-ascultă lumea! Toate sunt frumoase, găsești bunul din orice rău și sentimentul de fericire e tot mai profund. Parcă te trage în jos și te sfâșie în așa fel încât vortexul ăsta de sentimente pozitive pare o iubire de sine sau de aproape. A nu se confunda fericirea cu iubirea. Acestea se completează!

Vine fericirea!

Cum vine? O lași să intre singură înăuntru? Nu cred. Ea e un fel de Iisus din icoana unde apare o ușă fără clanță, iar el așteaptă să i se deschidă. Nu sunt bisericos dar tenta acestui peisaj e foarte dură și concisă. Știi ce vrea să reprezinte încă din primul contact cu aceasta. Fericirea așteaptă să-i deschizi ușa și să ți se bage-n viață, să te scuture bine și să te marcheze. Acest termen e folosit prea des. Atât de des încât nu mai facem diferența dintre fericire, stare de bine și o mică bucurie. Fericire pentru noi e orice, absolut orice. Un om tare isteț a spus că cei mai fericiți oameni sunt cei mai proști. Să-i dăm crezare, parțial. Oamenii sunt fericiți că au motive. Pentru unii, fericirea înseamnă că în sfârșit nu mai sunt triști (cazuri cam grave, zic eu).

Am găsit un citat isteț și o să vă spun cum l-aș traduce eu.

„Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp.”- Dalai Lama

Hotărâre

Fii hotărât în găsirea fericirii și în exploatarea ei până la măduvă.

Efort

Fă efortul să exploatezi cu hotărâre fericirea până la măduva ei.

Timp

Cu efort, lungește timpul de exploatare hotărâtă a fericirii până la măduva ei.

Păstrează fericirea!

Vezi că nu stă mult, n-o enerva și asigură-i confortul. Nu-i spune că o cheamă Iubire. O să se supere și o să te întrebe insistent „Cine e Iubirea asta? De unde o cunoști? Ce-mi ascunzi, omule? Vrei să ne despărțim??” Dacă te scapi și-i spui că nu te interesează ceea ce produce ea, ce face ea pentru tine pe timpul zilei, ai sfeclit-o. Acolo încep semnele de întrebare extrem de grave. Comportă-te cu fericirea ca și cu o femeie. Așa sigur o să stea lângă tine. Apropo, dacă Fericirea-ți debitează baliverne, las-o să debiteze. Singura mișcare a ta greșită te poate costa despărțirea de ea.

Ne dă la fund!

Ai comis-o, fraiere! Nu ți-a păsat, nu ai băgat-o în seamă, ai contrazis-o și ai confundat-o cu Iubirea. În repetate rânduri i-ai spus tot altfel. I-ai diminuat autoritatea. Ai sfeclit-o, prietene. Te-am avertizat… Vai, ce bine e să am dreptate. Dar păcat de tine! Fericirea acum, îți dă la fund și te basculează cu tristețe. E a doua ei față. Simplu. Știi păpușile rusești? Îmi scapă numele… A, da! Matrioșka! Fericirea are un înveliș tare gros în care se concentrează sentimente care ne plac. Ușor, începe să crape, iar fiecare pic umple destul de repede paharul! Când a crăpat de tot, e Pa! Na, ți-a trebuit tristețe, ia-o cu sacul. Du-o-n cârcă! Așa, cară-ți crucea. Cine te-a pus să-i spui „Iubire”? Plus de asta… Cazi și tu crezi că urci. Te zbați și crezi că sunt mișcări naturale. Te faci de râs, dar crezi că ești apreciat.

Ce zici, a meritat să-ncurci Fericirea cu Iubirea?

 

 

 

©  Penelul din imagine a fost mânuit de Ion Barbu, caricaturist pentru Dilema Veche și a apărut într-un spectacol de teatru a profesoarei de limba și literatura română, Camelia Toma, prezentat la Sinagoga din Bistrița.

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*