Visător, realist

"în Texte/Poezie și literatură" by
Timp de citit: 3 minute

Mi-am trăit viața după un set de reguli rigide, asemănătoare cu jungla betoanelor în care mi-am dus
existența. Poate această asemănare nu este întamplătoare, ci a fost prevestită. Ridicol…cred eu acum,
dar au existat vremuri în care credeam. Credeam în magie, supranatural, coincidențe, telepatie.

Credeam că există, știam că există, dar părinții mei mi-au demonstrat contrariul. Erau perechea perfectă,
dacă acest lucru există…reci, cinici, fețele lor schițând un singur sentiment constant – indiferență – cu
scurte și rare de râsete. Am absolvit liceul ca un student eminent. Eram talentat la matematică,
dar, de asemenea, aveam o atracție spre arte, cele două fiind în concordanță.

M-am înscris la facultatea de arte și am fost admis. Înainte să plec, tatăl meu, cu o privire goală și o figură lipsită de emoție mi-a spus:
,,Îți garantez că nu vei rezista mai mult de o lună.” Nu știu exact ce s-a întamplat, poate cuvintele lui mi-
au străpuns sufletul și mi-au ruinat pasiunea pentru arte, sau poate că nu eram făcut pentru aceasta.
Oricare ar fi motivul, după o lună de la începerea facultății, am renunțat și am intrat la facultatea de
contabilitate. Am terminat-o, cunoscâdu-mi în totalitate potențialul și limitele; nu era loc de
subaprecieri sau supraaprecieri. Am început să lucrez într-o firmă unde am cunoscut o persoană, o
femeie cu care aveam să împărtășesc restul vieții. Nu era nici frumoasă nici urâtă, nici deșteaptă nici
proastă, își cunoștea limitele și potențialul. Ne-am căsătorit si câțiva ani mai tarziu a apărut primul copil.
Are cinci ani și vise mari. Își proiectează sinele în postura de artist, cântăreț.

Visurile copilăriei…le-am avut și eu odată. Nu îmi cunoșteam potențialul, dar părinții mei, da. Istoria se repetă, nu își cunoaște potențialul, dar eu da. Știu ce îi lipsește. Și ce îi trebuie.

Îmi amintesc copilăria…și zilele de vară în care stăteam împreună cu ceilalți copii și priveam
stelele, punând diverse întrebări retorice ,,Stelele sunt de fapt becuri?” ; ,,Ce gust are o stea?” ; ,,Cum
arată o stea de-aprope?” ; ,,Dacă îi fur peruca mamei, pot să o folosesc să ajung la o stea?”.

Întrebări infantile, dar diferite de întrebările mele: ,,Stelele sunt lumina? Și dacă da, lumina este în prezent, trecut, viitor?” ; ,,Cum poate o stea să formeze lumina?” ; ,,Toate stelele sunt identice?”.

Au trecut 20 de ani și încă am aceste întrebări. Toată viața am visat la găsirea unei soluții concrete. Aceste întrebări vor primi un răspuns, dar eu nu voi fi acolo să aflu, cred asta,
știu asta.

Sunt un visător! Nu am o slujbă convențională, nu sunt bogat, nu am o familie propiu-zisă,
exceptând cunoștințele și cărțile mele. Unii oameni m-ar considera un ratat, dar acest sentiment ar fi
reciproc. Am renunțat la o carieră, la o familie, la avere, dar nu am renunțat la visurile mele. Oamenii
renunță mult prea ușor la visurile, speranțele, întrebările lor, la ceea ce îi diferențiează ca persoane.

Fratele meu a renunțat la visuri, la visul de a deveni un artist cedând gândirii cinice a părinților noștri.
Suntem de aceeasi vârstă, dar trăim în secole diferite. Trăiesc în secolul în care intrebările au un răspuns,
iar noilor intrebări li se oferă noi răspunsuri. Secolul fratelui meu este secolul în care întrebările și
răspunsurile sunt irelevante.

În toată viața mea de visător am observat o noțiune, o noțiune care mă va diferenția ca persoană:  oamenii logici sunt cei care fac posibilă supraviețuirea rasei umane, iar visătorii sunt cei care ajută rasa
umană să evolueze.

 

Mihali Călin Adrian, elev la Colegiul Național Andrei Mureșanul, clasa a X-a, profil filologie. Nu este o alegere să fii născut în ignoranță și indolență, dar este o alegere să rămâi în aceasta. O alegere pe care nu am urmat-o. Am ales să-mi urmez propia cale și să găsesc ceea ce mă intrigă - psihologia, scrisul, artele - și să mă perfecționez. Am ales să mă transform dintr-un om indiferent într-un artist.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Tags:
Derulează înapoi