Numai una…

"în Texte/Poezie și literatură" by

Cuvânt de cuvânt spus
Și pas după pas,
Apari doar după apus
Cu al tău suav glas

Și bate, nu știu de ce…
Poate pentru tine;
Nu înțelegi ce se petrece,
Dar simt cum rămân fără mine.

Ea, doar lasă în urma sa
O urmă de reverii precoce.
Și ar vrea să fie aleasa…
Victimă a unei rațiuni atroce.

Încă așteaptă și ascultă.
Zi după zi cu greu îi trece
Și feric îi ajunge spusă și o insultă…
Fără ca să poată să știe ce se petrece.

Te obosește, te îndeamnă,
Cu ai ei privire rece…
Căzută ca o frunză de toamnă
Vag, fiori răsar, tresar când trece.

Viu, stacojiu, pălește un cumplit gând
Și seară de seară te îndeamnă și întrece.
Ca un prădător, disperare adulmecând,
Susceptibil… încercând să plece.

Și, cu ochii, crunt te îngheață
Cu razele ei dulci, aspre și senine.
Parcă o cunoști de-o întreagă viață
Și ar fi aici doar pentru tine.

Iar pe umeri pletele de i-ar curge râu…
Când n-o văd, mă învăluie o angoasă.
Nu zâmbește, cu un șorț negru prins la brâu,
Dar când a apărut… i-aș fi spuns că-i frumoasă.

Și înebunesc, mai mereu dispare,
Și-o pierd în fiecare lipsită de pace seară.
Uneori, precum o veste bună, apare
Până la un alt oftat… de o altă dorință precară.

Și mulți, toți ar spune-o, grămadă-n cor
Că nimeni n-ar sta doar să o asculte.
Dar tu, când plin de patimi și de dor
Te arunci după ale ei aripi frânte…

Amar e tot ce te-nconjoară, lucind copleșitor,
Ți-ar părea că soarta-i vrea doar un alt prost.
Fir de nisip dureros, purtat de un vânt mistuitor,
În viața mea, ajuns scrum, de neiertat, anost…

Răni adânci, plin-ochi vezi numai sânge,
I-ai îndura miasmele nuanțate-n secret
Și, tot tu, ai da lumii foc… dacă ai știi că plânge.
Și i-ai pune din orele tale-n piept, fără de regret.

Dar încă o vezi… lent zâmbind, întorcându-se
Pentru o clipă cu a ei privire, înainte să plece.
O zi te-ar vrea, cealaltă contrazicându-se…
I-ai fost doar un amurg și ai lăsat-o rece.

Cu greu înțelegi… ești așa cum te-ar dori ea,
Iar timpul, oricum, fără de rost vă trece;
Puerilă de i-ar fi simțirea, efortul tău aiurea,
O zi, o oră lângă ea… de ar trece doar cât zece.

Fiind doar în treacăt pe aici, admiram zarea.
E un loc groaznic, de ce mai zăbovesc?
O altă voce și un strop de emoție-mi ia suflarea,
Dar ce urmează e atât de evident? Greșesc…

Și aș fi plâns un râu întreg, pentru atât,
Doar ca să ai tu unde înota, draga mea?
Oricât m-ar face o patimă de bleg,
O dată. Mai mult nu aș insista… Dar ea?

Te întrebi acum: Unde și cum te regăsesc?
Multe cuvinte, toate pentru mine? Pentru bine…
Așa cum și nestematele cenușii strălucesc,
Tot ce e mai bun se așteaptă… crede în tine.

„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌?? Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*