Aproape am vrut să fiu de tine,
În cele mai frumoase ploi.
Aproape am vrut să fiu de mine
Și-n același timp, să fim doi.

Aproape am vrut să țin dorința,
Într-un cuget antipatic…
Și adierea care-mi copleșea neputința
Inspira un aer empatic.

Aproape făcut primul pas
Și aproape te-am iubit.
De dragul tău, m-am retras…
Zbuciumat de un nesfârșit fugit.

Eu, într-un nor, tras de o speranță,
Tu, niciodată o Lună plină,
Fără a timpului bleagă ignoranță;
Disperat după o clipă de emoție divină…

Luptă-n Soare o disperare
Din a doua eternitate străină.
Lumina… te-ar arde… dispare.
Eu, lângă tine, în aburi de morfină.

Aproape ți-am fost o vină,
Aproape o dezmierdare,
Aproape de o ceașcă plină,
Lângă o călimară strălucitoare.

De a timpului urzeală izgonit…
O, tu, dulce pagină din miraj,
Precum un gând izgonit,
Dispărută din peisaj.