Principiile călătoriilor în timp

"în Păreri și opinii/Texte/Viitorul" by

Analiza timpului în curând va deveni o știință mult mai sofisticată decât istoria sau psihologia. Va fi o ramură a fizicii ce va cuprinde tot ce știm despre lume într-un mod matematic. Dacă fizica a debutat cu mecanica clasică, această știință va debuta cu mecanica temporală, o știință ce are ca fundament derivațiile timpului și explicarea lui.
Am numit-o ,,tempusologie” sau știința timpului. Obiectivele sale sunt explicarea fenomenelor următoare :
-Definirea și consecințele opririi timpului
-Compunerea timpului cu alte forțe
-Călătoria în timp
-Întoarcerea timpului
-Găurile de vierme
-Mecanica probabilităților
-Multiuniversul și istoriile alternative
-Universuri paralele
-Geometria celor 11 dimensiuni

Definirea și consecințele opririi timpului:

Conceptul de timp poate să aibă mai multe valențe, spre exemplu : Timpul se poate defini ca un mediu omogen și ireversibil în care se petrec absolut toate evenimentele ce conturează spațiul. Ca urmare, dacă timpul nu ar exista, natura ar fi statică. Spațiul nu s-ar extinde, lumina stelelor ar îngheța și ar lăsa întreg cosmosul în beznă sau, la nivel subatomic, particulele ar înceta din mișcare. Ce ar însemna totuși această stopare a mișcării? Efectul ei devastator s-ar caracteriza prin dispariția materiei și reducerea universului doar la o simplă formă de energie.
Timpul nu numai că trebuie măsurat, ci și monitorizat intrisec.

Compunerea timpului cu alte forțe:

În viziunea lui Aristotel, timpul poate fi o sumă de momente ale materiei și energiei ce se desfășoară în spațiu, fiind măsura mișcării și repausului.
Newton îl categoriza ca fiind absolut și ireversibil, curgând într-o singură direcție. Fizica și matematica prezentului leagă timpul și spațiul într-un sistem de două axe, ce au o origine comună și tind la infinit.
Timpul înseamnă atât o dimensiune cât și o energie, devenind potențialul a tot ceea ce există. Nu numai ca măsoară evoluția spațiului, dar haotic îi oferă și impuls. Issac Newton este contrazis de către fizicianul Albert Einstein după ce acesta publică teoria relativității.
În teoria relativității, materia curbează timpul și spațiul. Este interesant faptul că la nivel macroscopic gravitația afectează un șir de evenimente. În relativitate se presupune ca un individ ce trăiește în vârful munților va îmbătrâni mai repede decât geamănul său ce își petrece viața într-un buncăr. Mai mult, în Paradoxul gemenilor, viteza luminii ( viteza maximă a materiei și energiei în univers) poate cauza deformări și dilatări ale timpului.
Conform experimentului științifico-fantastic al doctorului Stephen Hawking, într-un tren ce călătorește cu cel puțin 95% din viteza luminii, timpul ar curge mai încet, iar afară acesta ar trece mult mai repede în funcție de viteza trenului.
Gravitația este strâns legată de conceptul spațiu-timp. Gaura neagră este un corp ce se comportă precum Triunghiul Bermudelor, unde mai exact, dispare materia și energia. În centrul unei găuri negre se află un vag punct, unde timpul și spațiul au murit, iar gravitația s-a impus triumfătoare tinzând la infinit!
Să presupunem că Neil Armstrong se întoarce pe Pământul care, în experimentul nostru, între timp a devenit o gaură neagră. Astronautul, Luna, Soarele și restul planetelor vor începe să se învârtă în jurul găurii negre pământene ce se va comporta precum un titirez ce absoarbe absolut totul. La o anumită distanță față de punctul vag unde dispar triliarde de atomi, particule și fotoni, botezat ,,Singularitea unei Găuri Negre”, timpul se oprește. În concluzie, dacă Armstrong ar scăpa neînghițit de această monstrozitate, după o secundă petrecută în apropiere, putem spune că a trecut o veșnicie. Secunda astronautului este egală cu o eternitate pentru cele mai îndepărtate puncte ale universului față de gaura neagră imaginară înflorită în locul Pământului.
Am aflat că timpul se desfășoară diferit în fiecare loc din acest univers în funcție de distanțele noastre față de găurile negre și în funcție de gravitație. Deci inerția trebuie inclusă într-o teorie ce ar conține timpul și spațiul. Reluând rândurile scrise, constatăm că timpul și spațiul sunt legate într-un singur concept și că se comportă diferit în funcție de viteză și gravitația punctelor materiale.

Călătoria în trecut

Prezentul este un număr de valori obținute în urma aplicării mai multor funcții. Să presupunem o minge de fotbal ce este lovită de un ac. În prezent mingea este spartă, iar argumentul întâmplării este trecutul ce ne prezintă că mingea a fost lovită. Modificarea trecutului duce conform Efectului Fluturelui la schimbări drastice ale prezentului. Imaginându-ne o semidreaptă, apoi un punct pe aceasta, putem reprezenta timpul și momentul în care ne aflăm.
Vom nota punctul ales ca ziua de astăzi și vom observa că între origine și ziua de astăzi există un șir de evenimente ce duc necontenit până la punctul în care ne aflăm. Modificarea unui punct poate înseamnă o origine pentru o nouă semidreaptă.
Călătoria în trecut are un șir nesfârșit de dovezi ce atestă că este imposibilă datorită repercusiunilor ce apar în urma acesteia. Paradoxul bunicului enunță că un călător în timp își ucide bunicul la vremea în care acesta din urmă era tânăr, astfel încât unul din părinți dispare din linia temporală. Odată cu părintele, călătorul nu se mai poate naște și, desigur, nu își poate efectua călătoria. Dar dacă el nu s-ar mai fi născut, ar înseamnă că bunicul ar trăi, iar părintele poate fi conceput astfel încât dezastrul să fie încă posibil. De asemenea, împiedicarea călătoriei în timp este și ea imposibilă generând evenimente fără sens ce pot duce universul la anihilare.
Făcând un exercițiu de imaginație asemănător, un alt călător folosește o mașină a timpului și vizitează Egiptul antic. Acesta distruge nasul Sfinxului, eveniment ce s-a petrecut înaintea plecării sale, dovedind că timpul este fix și neschimbător. Să existe o călătorie în trecut fără a-l putea schimba?
Există o teorie a timpul fix, un efect al fluturelui și imposibilitatea unui timp dinamic datorită unor paradoxuri precum cel al bunicului și al savantului nebun ce doresc să își împiedice călătoriile.
Trecutul nu este imposibil de resimțit. Planete de la 40 de ani-lumină ne pot auzi muzica provenită de la sateliți de acum 40 ani, iar planete de la milioane de ani-lumină pot vedea pe planeta noastră dinozaurii.

Călătoria în viitor

O călătorie în viitor este posibilă numai în cazul în care persoana ce o efectuează își oprește îmbătrânirea. Un scenariu faimos al călătoriei în viitor este acela expus de Einstein cu un secol în urmă. Pentru o navetă spațială ce se apropie de viteza luminii, timpul încetinește suficient de mult astfel încât aceasta să nu atingă viteza respectivă. În navetă, totul se petrece natural, însă pentru exteriorul ei, lucrurile par să funcționeze foarte încet. La momentul terminării călătoriei, piloții navetei vor constata schimbări drastice deoarece timpul a trecut mult mai greu pentru ei.
Alte metode de a călători în viitor este staționarea la o anumită distanță de o gaură neagră. Dacă un individ ar dori să se vadă pe sine însuși în viitor, acest lucru devine posibil numai în teoria Multiuniversului.

Întoarcea timpului

Universul este în continuă expansiune. O expansiune din ce în ce mai rapidă încât galaxiile și stelele se vor îndepărta extrem de mult unele față de celelalte și se vor răci sfârșind într-un frig etern, iar vinovăția aparține unei energii misteriose numite energie întunecată. Dezordinea crește odată cu timpul, ceea ce înseamnă că energia întunecată trebuie să aibă legătură cumva cu timpul. Controlul acestui aspect poate ajuta oamenii să refacă anumite evenimente.

Găurile de vierme

Găurile de vierme sunt porți spațio-temporale prezente în tot universul. Acestea leagă prin intermediul unei alte dimensiuni, două locuri sau timpuri, demonstrând existența obiectelor ce pot călători mii de ani într-o singură secundă!
Găurile de vierme sunt soluții teoretice pentru ecuații ale teoriei generale a relativității, care descrie spațiul și timpul. Au fost pentru prima dată descrise în 1935 de către Albert Einstein și Nathan Rosen și de aceea au fost numite inițial Poduri Einstein-Rosen. Numele de gaură de vierme provine de la analogia cu un vierme care, în loc să se deplaseze la suprafața mărului, se deplasează prin măr. Deci, o ia pe o scurtătură numită ,,gaură de vierme”.

Mecanica probabilităților

În mecanica cuantică, particulele sunt asemănătoare undelor de informație ce dispar și reapar fără nicio dată certă și comportându-se de parcă ar fi chiar observate! Un enunț foarte popular în mecanica cuantică este că totul este posibil, iar universul nostru este o mică parte dintr-un Multiunivers.

Pisica lui Schrödinger este un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrödinger în 1935. Ilustrează ce probleme apar dacă se aplică interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice asupra obiectelor din viața de zi cu zi. A imaginat un experiment în care este prezentă o pisică care poate să fie vie sau moartă, în funcție de un eveniment aleator anterior. În timpul elaborării experimentului său,  a inventat termenul Verschränkung (cu sensul de conexiune cuantică).
Interpretarea multiple-lumi este o interpretare a mecanicii cuantice, care afirmă realitatea obiectivă a funcției de undă universale, dar neagă realitatea colapsului funcției de undă. Multiple-lumi implică faptul că toate istoriile posibile alternative și viitoare sunt reale, fiecare reprezentând o “lume” reală (sau un “univers” real). Acestă interpretare este, de asemenea, menționată ca formularea stărilor relative, interpretarea Everett, teoria undei universale, interpretarea multiple-universuri sau doar multiple-lumi.

Multiuniversul și istoriile alternative

La fiecare moment apar miliarde de moduri prin care se pot petrece anumite evenimente. Fiecare moment devine originea unei istorii, iar acest lucru poate înseamnă că istoria noastră nu este nimic altceva decât un fir din pânza Multiuniversului. Să fie timpul într-adevăr o energie manifestată prin diverse frecvențe ce pot fi interceptate de om? Pot exista istorii în care Napoleon Bonaparte să fi fost un om simplu sau în care Stalin să fi pierdut războiul. Există scurtături teoretice spre lumi cu altfel de istorii.

Oare putem să schimbăm un anumit eveniment, iar prezentul din care am plecat să devină doar o amintire în timp ce o altă istorie se clădește?
Concluziile bazate pe fizica actuală evidențiază că timpul este un vector ce poate fi compus cu alte forțe pe axele a 11 dimensiuni conform Teoriei M. Ecuațiile arată că vectorul poate fi inversat și manipulat.
După ani de cercetări, suntem foarte aproape de a modela realitatea după cum ne este placul.

Student la mecatronică, Universitatea Politehnica București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, consilier educațional, este un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. În conflictul dintre umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, puzzle-uri și strategia, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*