O stare de dor constantă

"în Diverse" by

Mereu. Este o stare constantă, cu care m-am obișnuit să trăiesc. Acum am ajuns sa fiu atât de liniștită și de optimistă deși există și momente în care mă năpădește un dor nebun, dor să te văd, să îți aud vocea. Acea voce care m-a făcut să îmi pierd capul și inima. Vocea aia care m-ar putea convinge să fac orice lucru care mi l-ar propune.

Nu știu despre ce vreau să scriu acum, sincer. Pur și simplu m-a copleșit o nevoie, mare să scriu despre tine. Sau poate doar îmi doresc să vorbesc cu tine.

Urăsc momentele în care mă faci să mă îndoiesc de decizia pe care am luat-o. Ai putea atât de ușor să ma ții lângă tine, dar uneori am impresia că nici măcar nu încerci. Și te înțeleg, pe bune, chiar nu am să-ți reproșez ceva. Știam de la bun început ce aleg și acum știu în ce m-am băgat. Nu am apucat să-ți spun, dar de ceva timp am început să mă pregătesc psihic pentru marea posibilitate ca totul să se termine, nu știu de ce, pur și simplu nu vreau să mă prindă nepregătită acest moment, în cazul în care se va întâmpla. Eu sper totuși ca are sa ne ocolească acest moment dar știi vorba aia “Speră la ce e mai bun, dar pregătește-te pentru ce este mai rău”. Așa sunt și eu când este vorba de tine. Mă bucur atât de mult și sunt atât de recunoscătoare pentru toate momentele minunate pe care le-am petrecut împreună și sper din tot sufletul să am parte de ele în continuare, dar în același timp, nu vreau să mă pierd de tot și să aleg să fiu iar oarbă când este vorba de tine, pentru că mă simt mult prea bine cu viața mea în momentul de față ca să îmi permit singură să sufăr din nou.

Stau singură în camera mea și, indiferent de ce aș face în acel moment, atunci când îmi apari în gând, zâmbesc involuntar și mă simt fericită. Să mă ierte Dumnezeu dacă știu de ce, altcineva în locul meu nu cred că ar zâmbi, dar eu o fac pentru că aleg să văd mereu partea plină a paharului. Eu nu sunt realistă ca tine, știi asta, eu mă bucur de viață și de lucrurile frumoase. Iar tu pentru mine ești o persoană frumoasă, nu doar ca aspect, ci cu totul. Încă nu am găsit răspunsul la veșnica întrebare “De ce m-am atașat?”, dar nici nu îl mai caut, doar savurez timpul petrecut vorbind cu tine sau, acele momente în care parcă aud cum și îngerii cântă de fericire pentru mine, acele momente când pot să te iau în brațe și să mă simt întreagă. Aș putea spune că trăiesc pentru acele momente.

Dacă mi-ar fi spus cineva acum cinci sau șase luni de zile că fostul meu prieten, cu care am fost împreună atât de mult timp, cu care am dormit în același pat un an de zile, pe care l-am considerat iubirea vieții mele, o să mă caute acum și o să-și dorească să ne împăcăm, dar ca eu nu voi mai dori acest lucru pentru că a apărut altcineva în viața mea, sunt sigură că i-aș fi spus acelei persoane să verifice dacă are vreo traumă craniană pentru că așa ceva este efectiv imposibil. Soarta mi-a dovedit exact opusul, mi-a arătat încă o dată că nu trebuie niciodată să spun ca sunt 100% sigură de un lucru, pentru că nimic nu este bătut în cuie în lumea asta. Nu mai am loc în inimă pentru altcineva, ai ocupat-o pe toată. Îmi asum riscul de a fi naivă, de a fi rănită și de a mă predispune la o nouă perioadă de suferință. Dar fac asta doar pentru că ceea ce aș putea câștiga întrece cu mult riscurile la care mă predispun.

Când am reluat legătura cu tine, am spus: STOP, de data asta nu mă voi mai implica. Pentru că nu mă așteptam să dureze și să mă simt așa. M-am gândit la ce rânduri am scris despre tine până în momentul acela, m-am gândit la cât de mult te doream și am spus următorul lucru “Mă sacrific de dragul artei”. Culmea este că nu am putut și nici nu cred că voi reuși vreodată să scriu despre acel prim moment. Este mult prea frumos că să îl împărtășesc. Este momentul nostru, pe care vreau sa îl păstrez doar pentru mine.

Revenind la subiectul de la care am început să scriu, îmi este dor de tine, sincer și intens! Aștept cu nerăbdare să te aud, te voi lăsa să râzi de locul în care stau și despre orice altceva dorești tu, fără să mă enervez și să te atac, doar să îți aud vocea. Iar despre momentul în care o sa te văd, dacă îți vei mai dori asta, sunt sigură că dacă voi avea aceeași stare pe care o am acum, primul lucru pe care îl voi face va fi să te iau în brațe și să te strâng atât de puternic, până te voi simți că îmi intri în suflet, loc în care te voi păstra până data viitoare.

 

Clitici Andra-Cristina

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*