DJ Bamfi, tânărul care jonglează cu discurile de vinil

"în Texte" by
Î: Când ți-ai dat seama că muzica este pasiunea ta?
R: Pasiunea mea pentru muzică a început în generală, cântând la început hip-hop. Dar reîntâlnindu-mă cu un bun prieten care mixa pe discuri de vinil, mi-am pus întrebarea: „Ce face?”, gândindu-mă că lumea nu mai folosește discuri de vinil.
Î: Dar mai exact cum a început „totul” din această poveste?
R: Totul a început în 1997, când fratele meu, care era prin clasa a XI-a, asculta R.A.C.L.A., iar eu având 7 ani am început să îndrăgesc hip-hopul underground. Am fost la un moment dat MC, după care am ajuns la statutul de DJ. Eu am mai cântat și unele coveruri, iar aflând că am capacitatea de a cânta, am început să înregistrez și coveruri rock.
Î: Cum a început toată această poveste care include sute de discuri de vinil?
R: Totul a început în anul 2015, chiar de ziua mea, când am avut primul meu eveniment într-un club din Cluj. Aveam o seară, în fiecare duminică, când mixam pe discuri de vinil.  De atunci am început să mixăm cam o dată la 2 săptămâni în acel  club . Timp de doi ani și jumătate am mixat alături de prietenul meu, el fiind și mentorul și profesorul meu.
Î: Ai continuat alături de prietenul tău sau ai luat-o singur pe acest drum după acești doi ani și jumătate?
R: Am continuat singur, am început să merg pe la festivaluri și diferite activități sportive, crosuri, maratoane și ultra maratoane. Pe viitor sper să ajung la festivaluri cât mai mari, muzica pe vinil fiind cel mai curat sunet și vreau să arăt lumii că discurile de vinil încă sunt actuale.
Î: Consideri că te-ai afirmat în Bistrița?
R: Da,  colaborând cu organizatorul Bistrița Armonia Jazz, unde am pus și muzică. Dar am participat și la Way Too Far Rock Festival, care a avut loc la aerodrom Unirea, în 2017, fiind acolo în prima seară. Iar în Cluj am fost la diferite crosuri, unul chiar pe muntele Vlădeasa.
Î: Dar pe viitor, ce planuri ai?
R: Vreau să colaborez cu câți mai mulți artiști pe genul improvizații de jazz, rock, hip-hop, reggae, funk, soul. Aș mai dori să colaborez cu niște artiști care îmi sunt și prieteni, de la trupa ALTAR Romania, cu niște prieteni din mai multe trupe de hip-hop. Mi-ar plăcea dacă am putea să facem muzică de calitate, necomercială și să aducem adevărata muzică în sufletul oamenilor.
Î: Această pasiune este costisitoare?
R: În România, da. Discurile de vinil valorează ceva și lumea ar trebui să știe că n-au murit nici casetele, nici benzile de magnetofon și nici discurile de vinil.
Î: Cine te-a susținut și te-a încurajat de-a lungul acestui drum destul de anevoios?
R: Cel mai mult m-a încurajat un prieten de-al meu, cel care mi-a arătat cum se mixează pe două platane, un mixer și discuri de vinil, cam așa a început totul. Intrasem într-o seară într-un club din Cluj, nu ne-am întâlnit timp de vreo 5 ani și am început să-l întreb ce face, iar așa am aflat.  El m-a încurajat să continui, să-mi cumpăr discuri de vinil. Chiar am organizat târguri vintage de vânzare de viniluri și lucruri vintage, casete, benzi de magnetofon. Au mai urmat câteva party-uri la care am participat împreună, după care el, având mai multe proiecte nu a mai avut timp, iar eu am continuat. Încă ținem legătura, am fost invitați împreună la o emisiune radio, unde am fost întrebați de ce suport vinil și de ce asemenea lucru, iar noi am explicat că pe noi ne captează foarte tare acest lucru. Nu este ușor să mergi cu mai multe viniluri, e mult mai ușor să mergi cu un laptop și două stick-uri cu muzică.
Î: Consideri că ai avut momente de cotitură, momente în care chiar ai vrut să renunți?
R: Nu am vrut niciodată să renunț. E prima mea pasiune, e pe primul loc, urmată de sport, deoarece mi-am schimbat foarte mult stilul de viață în unul cât mai sănătos.
Î: Te-ai vedea făcând altceva sau crezi că dacă nu ai fi făcut asta ai avea o pasiune total opusă?
R: Nu mă văd făcând altceva, deoarece muzica, din punctul meu de vedere, în România nu e chiar foarte bine văzută, în afară de muzica comercială, muzica underground e un pic greu de înțeles pentru unii care s-au obișnuit cu muzica comercială. Cum îmi place mie să spun: „ Muzica este zgomotul sufletului.”, iar atunci fără muzică am rămâne fără motivație, chiar și sportul fără muzică parcă e mai greu.
Î: Mi-ai spus, la un moment dat, că printre pasiunile tale se numără și cititul, de ce?
R: Cititul dezvoltă vocabularul, te liniștește, te cultivă, dacă pot spune așa. Cititul este un lucru bun al oamenilor, fiecare fiind cu genul preferat de cărți, autorii lor preferați.
Î: Care ar fi cărțile tale preferate, autorii?
R: Sunt două cărți, „Procesul” de Franz Kafka și „ Cimitirul din Praga” de Umberto Eco, două cărți destul de diferite care te fac să te gândești la subiectul lor chiar și după luni de când le-ai citit.
Î: Dacă viață ta ar fi un titlu de carte, care ar fi?
R: Un titlu de carte… Cred că ar fi „Sunetul analog”, pentru că de un timp am ajuns să-mi dau seama că nu sunt pasionat numai de muzica, ci de orice sunet, de orice frecvență. Iar sunetul analog ar reprezenta o ființă reală, un om fără mască.
Î: Obișnuiești să îți vezi viața ca pe o poveste sau ca pe un film? Ce gen ar avea?
R: Nu văd viața ca un film, o văd foarte reală, foarte frumoasă și colorată. Și viața merită trăită cu bune și cu rele, făcând schimbări, să nu fie monotonă. Iar dacă aș vedea-o ca pe un film, ar fi unul psihologic.
Î: Dacă ai putea să retrăiești o parte o vieții, care ar fi?
R: Mi-aș dori să retrăiesc prima zi în care am decis să-mi schimb stilul de viață, 19 februarie 2018. A fost foarte greu în primele 3 luni și mi-e dor de acea zi, pentru că acum îmi dau seama că a fost un lucru care îmi dă o satisfacție acum când mă gândesc ce greu a fost, mă bucură.
Î: Crezi că este ceva care te face un om deosebit?
R: Nu, din punctul meu de vedere oamenii sunt toți la fel. Din punctul meu de vedere omul este o calitate.
Î: Pe final ce ai vrea să transmiți celor care „au dat un ochi” peste acest articol?
R: În primul rând, să simtă muzica, asta e cel mai important, apoi să asculte muzică bună, underground, muzică care se potrivește stării de spirit a fiecăruia. Iar echipei Pov21 îi transmit susținerea mea în aceste proiecte, să o țină tot așa, să invite câți mai mulți artiști, deoarece muzica este frumoasă și trebuie adusă în față, mai ales talentele bistrițene.

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

1 Comment

  1. Bravo Bamfi brother, sunt mandru de tine! Tine-te de muzica si de visurile tale si vei realiza tot ce-ti doresti! Nascut Invingator!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*