Ce am învățat mai mișto până la 18 ani- Andreea Cordoș

"în De citit/Gândurile POV21" "de POV21"

M-am gândit mult dacă să scriu și să public partea asta din mine. M-aș fi scutit de niște reacții și interpretări aiurea care pot apărea; dar cântăresc mult mai puțin decât faptul că prin confesiunea asta, cineva poate înțelege câteva lucruri. Sau își poate pune câteva întrebări. Asta-i partea frumoasă la noi, oamenii, până la urmă, nu? Prin propriile experiențe ne inspirăm unii pe alții.

Mno bun. Mereu am crezut în ideea că trebuie să înveți din ceea ce trăiești pentru a nu te lovi de mai multe ori de-aceleași situații aiurea. Ceea ce ar trebui, totuși, să știm e că putem să dăm o lumină mișto chestiilor nașpa care ni se întâmplă. Ați văzut, de exemplu, cu cât optimism și cu ce aer de învingător a ieșit Tibi Ușeriu dintr-o cursă din care a fost scos pe probleme de sănătate? Asta putem face fiecare dintre noi, indiferent de ce se întâmplă. Atitudinea e cea care contează în viață și motivația de a merge mai departe.

Și acum voi lăsa aici câteva chestii pe care le-am învățat până la 18 ani prin experiențe care mai de care. Nu-i nimic standard sau cu aer de om atotștiutor. Doar câteva frânturi de gânduri și experiențe puse la un loc.

Well:

Niciodată nu e sfârșitul lumii

Pe bune acum, dacă știi chestia asta te scutești de o luungă serie de drame și stres inutil. Nu e niciodată sfârșitul lumii. Nici când ți se strică telefonul sau laptopul, nici când îți cade breteaua de la sutien în timpul orei, cât ești la tablă și-și bat toți joc de tine în ultimul hal. Nu-i sfârșitul lumii nici când mai bine intri în pământ decât să-ți suni părinții nervoși ca naiba. Nici când te iau palpitațiile de la o nenorocită de cafea când ți-i lumea mai dragă și ești la o cabană. Nu-i sfârșitul lumii nici dacă ai dat bani pe haine mișto de curând și nu le poți purta fiindcă te-ai îngrășat. Nu-i sfârșitul lumii nici la despărțiri. Să fie el dragostea de pe lume și prințul prinților, rupt din raze de soare, că tot nu mori fără el, got it? Indiferent de cât de al dracului de rău te poți simți pe moment. Viața merge înainte, da? Fără marjă de eroare. Let the river run, mi-a spus cândva un prieten; și tare mult m-a liniștit. 😊

Ești mai mult decât ce văd ei

În viață e bine să fii obiectiv cu propria persoană. Îți trebuie exercițiu ca să îți vezi punctele slabe și tâmpeniile care fac parte din tine; dar odată ce ești introspectiv cu tine însuți și asupra defectelor și asupra calităților, judeci singur cum ești și spre ce te îndrepți. Nu-i lași pe alții să te bage în depresie pentru că nu văd cât poți fi de mișto și cât potențial ai. Oioi, am auzit de toate și puțini m-au susținut. Cât eram un copil vulnerabil m-au omorât unele remarci. La final de clasa a 8 a când m-am dus la festivitate după diplomă, nu uit veci cum a strigat o colegă în spatele meu: cine dracu’ o să se uite și la asta?, pentru că era deja perioada în care majoritatea se îndrăgosteau pentru prima dată. Desconsiderația asta a fost tăioasă atunci. Așa cum au fost toate cele încasate în gimnaziu. Despre cum arăt, despre cum cânt, despre ce scriu, despre tot ce-mi poate capul. Guess what? Am supraviețuit aiurelilor și faptului că n-am avut prieteni atunci, doar pentru c-am știut mereu cine sunt și ce pot. Am schimbat după contextul, orașul, oamenii și lucrurile s-au aranjat de la sine. Am căpătat încredere, am oferit iubire, am primit înapoi înzecit în toate felurile posibile și-am mers mereu pe câmpul de luptă cu ideea că vreau să fiu un învingător și nu o victimă, deci pot!

Nimic nu te poate limita

Lumea-i plină ochi de gelozie. Și ce? Dă-ți seama de cine ești, de ce vrei să faci cu viața ta. Descoperă-ți pasiunile și învață că ești ceea ce vrei tu, nu ceea ce te obligă contextul. Nu ești dramele părinților, nu ești ura colegilor, nu ești o stare materială, o statistică sau un șablon! Potențial avem toți. Ne mai trebuie curaj, forță să le ducem pe toate și speranța că nu ziua de mâine ne face pe noi, ci noi o facem pe ea! Sună clișeic. Îmi cer scuze pentru asta. Vorbesc din lucruri trăite și asimilate greu. Cred cu tărie în drumul învingătorului. De aia poate în materie de tipi, am căutat același tipar. M-a impresionat omul care trece mai departe și care e în stare să râdă cu lacrimi, indiferent de traumele sau problemele cu care s-a confruntat.

Totul se schimbă când te schimbi tu

Aici a fost vorba de asumare. Nu spun că o fac perfect, dar conștientizez acum că m-am plâns degeaba de contexte, când de fapt nu luptasem destul de mult ca să le schimb. Cum să ai surprize de la viață în materie de orice, dacă stai în banca ta? Schimbă felul în care te îmbraci, felul în care gândești, schimbă oamenii, fă lucruri noi, ieși oriunde vezi cu ochii și muncește! Nu te baza pe nimeni. Poți să-ți câștigi banii proprii prin talentele tale, doar fii optimist!

Primești iubire atunci când oferi iubire

Cea mai mare surpriză a fost pentru mine legătura strânsă pe care o am cu fiecare persoană din POV. Mă pot baza pe ei în cazuri extrem de grave. Mă pot sfătui. Pot chefui până dimineața. E o iubire autentică și n-am fost obișnuită cu așa ceva înainte. E extrem de frumos ce se întâmplă și toate astea pentru că am înțeles că-n viața asta totul e despre a dărui! Și când dăruiești, vei primi de mult mai multe ori înapoi!

Așa și în relații. Oferă căldură, înțelegere și autenticitate! Se întoarce înapoi când te aștepți mai puțin, dar se întoarce!

Ambiția și tupeul te duc departe

N-am fost genul de om care să stea în banca lui. Nici la propriu, nici la figurat. Mi-a plăcut tot timpul să mă ridic și să vorbesc. Să pun întrebări. Să aflu. Să cunosc. Oameni și locuri. Am avut o curiozitate tâmpită, uneori agasantă pentru restul; dar FIX ASTA a făcut diferența. Fix asta te scoate dintr-un șablon în care stagnezi. Ieși în față! Ai tupeu! Vorbește, fratele meu, că n-ai absolut nimic de pierdut! Te interesează că râd câțiva fraieri de tine dacă persoanele care contează te vor remarca? Nu prea cred. Sau cel puțin mie nu mi-a păsat. De când mă știu fac glume cu oamenii, cânt oricând apuc și îmi spun părerile! Așa am ajuns în POV, așa am intrat în ONG-ul său, așa am cunoscut oameni mișto care mi-au schimbat viața și care mi-au deschis alte căi. Un pic de tupeu, că oportunitățile apar!

Trebuie să scrii sincer, indiferent de hateri

Eu am avut o problemă teribilă în a-mi asuma ceea ce scriu public. Odată cu revista, am renunțat bucată cu bucată la frici și rețineri. La un moment dat am postat 7 articole anonime pe revistă, semnate cu Rene, doar pentru că am scris autentic, personal și sincer! Am crezut că mă fac de circ dacă arăt asta, dacă-mi scot la iveală partea vulnerabilă, dar tocmai vulnerabilitatea ne face frumoși! Noroc că m-am trezit la un moment dat; sau m-au trezit oamenii de lângă mine; și-am înțeles că îmi asum ceea ce scriu și n-am nici o jenă în a posta lucruri de genul. Revista asta a făcut minuni în evoluția mea personală. Poate de-aia mi-am făcut curaj să scriu confesiunea asta. Vor urma și altele. Nu mă mai interesează cum sunt percepută, pentru că n-are relevanță. Oamenii care merită știu cine sunt și cum sunt. Și-n momentele de glorie dar și-n alea de disperare. Nu mă mai stresez să par. Pur și simplu vreau să fiu!

Well, ar fi mai multe lucruri de spus, dar vor mai urma articole. Am învățat în 18 ani o grămadă de chestii și știu că vor mai urma altele. Distracția de-acum începe. Cu un optimism nebun și mult curaj, toate vor fi așa cum trebuie!

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul facultății „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Monolog

Dacă ai știi că rugăciunile Au post scriptum lacrimi Ai mai venera

Nimic Special

strada din fața apartamentului și-a pus încredere în luminile publicului ce ne
Derulează înapoi