Review “Să ucizi o pasăre cântătoare”

"în Cărți & Filme" "de POV21"

Nu numai că a dat de gândit, dar de asemenea a clarificat drumul confuz pe care l-am parcurs fiecare dintre noi între stadiul de copil la cel de adolescent prin poveste a doi frați, Scout și Jem.

Cei doi sunt martori la manifestările rasiste ale locuitorilor orașului natal la adresa lui Tom Robinson, un bărbat acuzat că ar fi violat o femeie albă. Tatăl copiilor, Atticus Finch, este avocatul care îl va reprezenta pe Tom în procesul judecătoresc.

Scout este admirabil de deșteaptă și curioasă să afle lucruri noi mereu, motiv pentru care se simte bine și are o stimă de sine crescută. Dacă ea este de părere că a învăța să citești și să scrii mai repede decât ceilalți copii este în avantajul ei, profesoara o contrazice. Acela este unul dintre primele momente în care ea simte presiunea din partea realității.

Șirul dezamăgirilor ei nu se termină acolo. Fetița nu își dă seama pe moment că mustrarea învățătoarei este pe departe de a fi cel mai rău lucru care i se poate întâmpla. Procesul lui Tom Robinson va fi unul dintre cei mai importanți pași spre adolescență, atât al ei, cât și al lui Jem. Ca orice copil își pune întrebări, chiar dacă știe cât de brutale vor fi răspunsurile pe care le va primi.

Un alt aspect dezbătut în carte care mi-a atras atenția în acest roman a fost legătura specială între un tată și cei doi copii ai săi. Tatăl este cel mai important sprijin al lui Jem și al lui Scout, dar mai ales al fetei. Acesta devine figura centrală în viața lor, învestind mult timp pentru a-i introduce în luma lecturii. Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care Atticus l-a transmis copiilor este darul de a fi înțelegător cu ceilalți și bun chiar și atunci când ei nu sunt așa. Îi pune în situația de a privi lucrurile din punctul celorlalți de vedere pentru a înțelege cu adevărat de acționează intr-un anumit fel.

Prin cuvinte simple și întâmplări ușor de înțeles, cartea această parcă transmite fiecăruia dintre noi un alt mesaj, potrivit vârstei pe care o avem. Lecții importante de viața sunt introduse subtil printre rânduri, povestea din spate devenind un sprijin bun. Subiecte precum grija pentru stima noastră de sine sunt prezentate prin ambele feluri de exemple, și bune, dar și rele. Se remarcă o luptă continuă de definire a sinelui în fiecare dintre personaje, și de asemenea tipologiile de oameni care ne pot influența semnificativ dezvoltarea.

“Mierlele nu fac mare lucru, cu excepţia faptului că fac o muzică de care noi ne bucurăm. Mierlele nu mănâncă şi nu distrug grădinile oamenilor, nu îşi fac cuiburi în pătuluri, nu fac niciun lucru în afară de faptul că ele cântă din inimă pentru noi. De aceea este un păcat să ucizi o pasăre cântătoare.”

 

Alexandra Mânzat

Elevă în clasa a X-a la Colegiul Național “Liviu Rebreanu” - Se exprimă cel mai bine prin scris - Consideră scrisul un mod de vindecare - Este și o cititoare înrăită - Pune multă pasiune în ceea ce face.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*