Un alt fel interviu cu mine, Raul.

"în De POVeste/De văzut/Diverse" "de POV21"

Am ajuns în echipa POV21 destul de aerian. Nu prea știam ce-i cu mine pe atunci și mă simțeam că îmi lipsește oricum ceva. Așa că am început ceva nou- voluntariatul.

15 SEPTEMBRIE 2017

Mă întâlnesc cu cea care m-a inițiat în echipă și pornim spre facultate, unde se țin ședințele. Am ajuns într-o sală de studiu plină de calculatoare (vechi și prăfuite) unde mai erau alți opt oameni, inclusiv cel care am înțeles că e „capul”. Am fost atent cam jumătate de oră și cuvintele care se spuneau acolo erau mari, prea mari. Mi se părea efectiv imposibil să fie realizate și nici nu-mi imaginam unde se poate duce proiectul ăla despre care ni se spunea, pentru că era parțial gol și umplut de vorbe sau promisiuni date cu jumătate de gură. Mi-am zis că nu-i de mine și că nu ar trebui să continui.

22 SEPTEMBRIE 2017

Mă duc din nou la ședință. De data asta, ca să văd dacă într-adevăr fac un lucru bun renunțând la proiect. Acum am înțeles puțin care-i treaba cu partea importantă- echipa. Și încet am început să aprofundez asta, mai apoi aducând în POV21 oameni noi cu un aer proaspăt.

De ce-mi zic colegii „Peștele”?

Evident, e o glumă. Dar nu e prea deplasată. Am introdus în POV21 undeva la 12 oameni care la rândul lor au adus alți oameni, astfel inițiindu-se o mini-rețea de oameni „racolați” în echipă. Fiecare aduc plusuri și le mulțumesc că au avut încredere în mine, venind în echipă.

Cum am început să scriu?

Gabi (adică Gavrilă Urs) ne-a încurajat să facem articole. Nu în varianta electronică, ci scris de mână, ca la școală. Timp de cinci luni fiecare a încercat să facă acest tip de exercițiu. De unii s-a prins, de alții… probabil nu, dar ei sunt importanți pentru partea de emisiuni POV21 și evenimentele POV21. Nimeni nu e întâmplător în echipă.

Se presupunea că revista se lansează în ianuarie… 17 ianuarie. Pentru că nu eram pregătiți, nu am insistat. Dar peste o lună, în februarie, s-a lansat revista, ajutată de pagina de Facebook unde se promovează încă articole.

Care a fost primul meu articol?

La revistă scriu din prima zi. Iar ăsta poate fi un avantaj. Am început cu un articol prezentare e trupei de teatru Corint din Bistrița, pentru că profesoara mea de română e „liderul” ecuației Corint. Așa că… cine se pune bine cu profa? Glumesc. A fost o simplă alegere și nu îmi pare rău că am făcut-o. Din primele ore de la postare a făcut 5000 de vizionări. Articolul a fost, citindu-l acum, nițel mediocru și tâmpițel scris. Adică era și cu câteva greșeli.. mă rog! DEBUT!

Cine mă susține?

Mi-aș dori să mă susțină mai mult decât o fac, apropiații. Dar nu prea e așa. Acum, prietenii mă încurajează, alții râd de mine. Dar tot nu-mi pasă. Oamenii pe care trebuie să îi menționez ca susținători ai mei sunt Andreea Cordoș, Lorena Doris și Cristina, fata care a apărut în articolul cu anonim. Deci… anonim și aici! Cristina, dacă citești, nu pot să-ți mulțumesc altfel decăt prin cuvântul ăsta. Dar ceea ce îți transmit prin „mulțumesc” e mult mai puternic decât cuvântul în sine. Mai sunt oameni cărora le sunt pe veci recunoscător, dar nu vreau să fac din interviul ăsta cu mine (ce narcisist și egoist sunt…) un discurs de absolvire a academiei.

Unde sunt acum?

Nu mă pot eu singur evalua. Ceea ce e clar e faptul că m-am afirmat în echipă ca un om care n-are somn pe timp de vară, un om care e spontan și care ajută când poate sau când are ocazia să o facă. Am peste 100 de articole publicate și câteva colaborări cu colegii din redacție și din afara ei.

Miercurea de la ora 14:30 mă văd cu copiii de la Dumitra, de clasele a VII-a și a VIII-a, cărora le ofer meditații gratuite la engleză (că multă știu și eu, ce să zic, vax albina) și cu care discut lucruri de viitor, în cadrul unui proiect POV21 de interior în care ne concentrăm pe educația tinerilor elevi din afara orașelor. Colegii de „catedră”: Cătălin Cornea(Jesus)- matematică; Cristina Chirlesan (Creața)- chimie; Alexandru Georgiță(Aghe)- română.

Am participat la ridicarea unei biblioteci în Runcu-Salvei, unde toată lumea poate „ceti”.

Am participat la câteva emisiuni POV21.

Vă mulțumesc, iar dacă v-am plictisit… Sorry! Feedback în legătură cu activitatea mea îmi puteți da pe pagina de Facebook Raul Peterlin, pe Instagram- iamraulpeterlin sau pe Gmail- peterlincristianraul@gmail.com.

Peterlin Cristian-Raul are 16 ani, studiază la Colegiul Național ,,Andrei Mureşanu" elev în clasa a X-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi este un iubitor înrăit al istoriei, pe care o povesteşte şi o învață cu drag. Îi plac filmele vechi și cărțile. Încearcă să fie critic, ironic și ludic, caracteristici pe care le regăsim în articolele sale cu subiecte controversate, dar cu o abordare relaxată. Visează să devină jurnalist și face parte din echipa POV21 de un an și jumătate.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*