Teoria iluzionării. Somnambul

"în Texte/Poezie și literatură" by

Deschid ochii somnambul și se face lumină. Mă simt mâhnit de visul frumos dar iluzoriu pe care l-am avut sau de coșmarul care mă urmărește prin măduva oaselor. Încep ziua spunându-mi că va fi diferită față de ieri, dar o forță stranie mă condamnă să retrăiesc aceeași zi și aceleași sentimente, aceleași frici și aceleași gânduri.
Mă găsesc în mijlocul unui oraș măcinat de poluare și șanțuri săpate de muncitori. Merg spre muncă. Vreau să schimb ceva încercând să privesc în sus. Deșertul bolnavilor mă înghite.
Brusc se lasă noaptea, iar luminile orașului sunt mai puternice ca stelele în timp ce mă aflu în drum spre umila casă. Mă așez în pat. Adorm cu gândul la ce am făcut astăzi. Apar imagini și emoții inexplicabile crezând că nu sunt ale mele. Apoi mă trezesc în fiecare zi obosit.
Mă simt mâhnit de visul frumos, dar iluzoriu pe care l-am avut sau de coșmarul care mă tot urmărește. Și încep ziua spunându-mi că va fi diferit față de ieri…
Urlu și rup lanțul! Acum sunt un lunatic. Am neocortexul plin, sunt somnambul. Joc ruleta rusească cu zeii. Sănătatea îmi este încătușată și simt cum sufletul îmi urlă prin vene. Sunt în mulțime și caut răspunsuri.
Văd arătări ciudate cu chipuri luciferice cum râd. Văd zombie ce seamănă durere pe străzi.
Văd copii ce suferă hipnotizați de teroriști. Văd îngeri uciși în propriile visuri. Văd copaci ce ating stele, dar simt cum își taie rădăcinile. Când își vor programa mașinăriile, nu vor mai avea nevoie de noi. Sfârșim ca niște televizoare stricate într-un colț de cimitir cu juma’ de piatră la cap să țină de cald.
Fac greșeala de a pune întrebări stupide, fundamentale. Dacă într-adevăr liberul arbitru există, este un drept în plus pentru îngeraşul cu cornițe să ne ia.
Suntem într-adevăr liberi, dacă nu putem controla întâmplările din viața noastră? Simt cum nu există trecut, nici viitor și nici moarte. Văd prezent însângerat. Sunt pur și simplu doar iluzii create de minte.

Dăm vina pe forțe exterioare pentru eșecurile noastre, pe zei, pe destin, pe apropiați, când dușmanul cel mai mare se află în noi și este însetat să ne saboteze căci îi face plăcere să transforme toate lucrurile posibile în lucruri iluzorii.
Toată viața înregistrăm și reproducem sub etichete diferite. Abia când înțeleg jocul pot să îl schimb după bunul plac. Trăiesc o minciună și totuși cunosc mai multe despre univers decât în oricare alt secol pe care l-a trăit omenirea.
Văd blestemați și datori, într-o continuă cursă de șoricei pentru a-și plăti respirațiile…
De la visuri trunchiate, demonizați cum sunt, ajung o rotiță pentru societatea care te vrea slab din toate punctele de vedere.
Gândește-te doar la masele de oameni care încep să te evite prin faptul că ești diferit. Urâm oamenii creativi pentru că nu îi înțelegem. Disprețuim ceea ce ne va fi necunoscut. Am evoluat executând ce vor școlile, bisericile, academiile, jurații, politicienii.
Meseria doctorului modern nu este să te facă bine, ci să-ţi demonstreze că eşti bolnav pentru a-i plăti consultaţiile, pastilele scârboase, pe când în realitate erai aproape sănătos.
Pastilele nu îți dau viața înapoi, sănătatea, ele doar opresc semnalele de la creier către organul cu problema, iar durerea ce avea rolul în a alarma organismul, nu mai apare. Şi problema continuă ascunsă în timp ce tu cheltui crezând că te faci bine…
Şcolile îţi demonstrează că eşti prost și inutil. Îţi promit marea cu sarea, munceşti pe rupte pentru note şi diplome fără valoare ca-n final să uiţi să-ţi cauţi propriile talente din care ai fi putut scoate profituri şi satisfacţii imense.
Biserica te face să te simţi vinovat. Ea nu-ţi va împăca şi elibera sufletul, ci te va îngenunchea. Îţi va stăpâni întreaga viaţă spirituală, îţi va bloca toate emoţiile până îţi fură astfel sufletul.
Legile sunt făcute de oameni pentru oameni. Cheltui anual o groază de bani pentru avocaţi, dar legea nu este aceeaşi pentru toţi? De ce criminalii bogaţi scapă mai uşor decât cei săraci?
Dacă sănătatea ţi-e furată de doctori, intelectul de către şcoală, sufletul de către biserică, iar dreptatea de către avocaţi, cum poţi spune că trăieşti într-o lume democrată şi liberă?
Nu pot să dorm… Aștept să fiu îngropat în frunze și nisip la poalele unei pietre funerare unde este scrijelit: ,,Taie-le rădăcinile, acoperă-le cerul distruge-le tradițiile, dezbină-i, fă-i să se rușineze de ceea ce sunt! Astfel, nu va trebui să lupți pentru a-i cuceri, pentru că, speriați de ceea ce vor fi devenit, te vor implora pe tine să vii și să-i salvezi de ei înșiși.”

Student la mecatronică, Universitatea Politehnica București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, consilier educațional, este un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. În conflictul dintre umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, puzzle-uri și strategia, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*