Cu pași mici spre fericire

"în Texte/Poezie și literatură" by

Se spune că uneori e mai bine să taci ca să fii auzit și să pleci ca să fii observat. Nu ne dăm seama de valoarea unui lucru și chiar a unei persoane din viața noastră, doar atunci când nu mai avem parte de ele. Moment în care apare regretul și am vrea ca totul să fie exact cum era înainte. Dar timpul le schimbă pe toate. Sau nu? Noi oamenii ne schimbăm? Cred că acesta ar fi cel mai bun răspuns.

Chiar dacă vrem ca totul să revină ,,la normal”, nu vom putea trece imediat peste acel moment care i-a răcit pe cei doi oameni. Ca atunci când se rupe o funie și tu îi faci un nod să o aduci oarecum în starea inițiala-nodul acela va exista mereu. Totul se întâmplă cu un scop, iar dacă persoanele respective au ales o cale diferită de a ta, poate că așa a trebuit să fie-ca ele să facă parte doar dintr-o perioada a vieții tale. Nu te strădui să mulțumești pe cineva la infinit și să te faci plăcut, meriți să fii înconjurat doar de persoane alături de care rezonezi și în preajma cărora te simți bine. Cineva mi-a spus odata că: ,,Nu te teme niciodată că o să rămâi singură. Oamenii apar mereu în viața ta. Și știi când? Doar atunci când ai curaj și îi scoți pe cei care nu mai au loc.” indiferent că vorbim de prietenii sau alte relații interumane. După ce am asimiliat informația aceasta, moralul meu începea să se ridice încet, încet de la pământ, făcându-și curaj să accepte realitatea. Pentru că până la urmă asta e, noi singuri ne putem vindeca, recunoscând ceea ce nu vrem să recunoaștem, fiindcă ne e teamă de adevăr și de eventualele situații ce ar putea interveni pe parcurs.

Când ești trist, nu te cufunda în probleme și despica firul în patru, câutând o rezolvare ori așteptând ca printr-o minune să se rezolve totul. Fă orice alt tip de activitate: cântâ, dansează, ascultă muzică, caută persoane în prezența cărora iese la iveală cea mai bună latură a ta. E important să ieși din zona de confort. Chiar dacă primele minute vor părea insuportabile, spunându-ți “Chiar nu pot fi fericit/ă în acest moment”, încearcă și încearcă din nou, până când o să vezi că optimismul va da rezultate. Trebuie să ne focusăm pe propria persoană și să încercăm să ne dezvoltăm pe cât de mult posibil pentru a fi independenți și nu dependenți fața de cei din jurul nostru. Pentru că după cum am spus și la început, poate exista probabilitatea ca ele să nu mai fie lângă noi la fel cum erau înainte. Și atunci ce facem? Ne pierdem pe noi pentru că fericirea noastră depinde de altcineva?

Elevă la Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu" în clasa a X-a, profil economic. Este îndrăzneață, perseverentă și creativă. Nu se mulțumește cu puțin și încearcă să realizeze lucruri cât mai frumoase. Deși e la început în echipa POV21, dorește să acumuleze cât mai multă experiență, dezvoltându-se.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*