Privesc în noapte Luna
Și nu e ca odinioară,
Voiam să ne privim întruna,
Dar când dispare, Soarele apare.
Privesc în dimineți Soarele
Și nu e ca odinioară,
Voiam să mă ardă întruna,
Dar când dispare, Luna apare.
Și urc pe scena vieții mele,
La fel cum urcă Lucifer pe nor.
Simt numai ură, trag cortina…
Nu vreau lumină în decor!
În întuneric vreau să stau,
Să scriu cu o pană de corb,
Cu sânge dintr-un porumbel alb:
„Iubitule, te voi împăia și te voi
transforma în decor!”…
M-am săturat de zâmbete,
Privesc în gol… văd un altar
Mi-s eu mireasă de tenor?
El dirijează, eu cânt la pian.
Cu spini pe clape, eu tresar,
Privind speranța moartă.
Îmi pun micul joben în cap
Și sper la libertate…
Mă cred bărbat, căci azi ascund,
Ca și un stâlp, durerea…
Sunt un evreu, îmi cer dovezi,
Stau rece, căci nu simt plăcerea.
