Aparențe

Poate trebuia să fi știut mai devreme ce-i cu tine . Trebuia să-ți fi văzut mai devreme fața de dincolo de mască. Dar, ce să vezi?! Ai talent actoricesc, „drăguță”! Ai reușit să dărâmi zidul ce-mi apăra cetatea sufletului… l-ai nimicit. Ai acționat mai departe, ca un bun actor; ți-ai jucat bine rolul, mai bine decât m-aș fi gândit. Ai ajuns atât de aproape că propria-mi persoană îmi era necunoscută, doar tu-mi erai mai cunoscut decât oricine. Ai fost atât de „tu”, iar eu atât de „nu eu”, încât totul părea a fi ceva normal. Deja eu nu mai eram eu, eram… ceva atât de diferit. Atât de diferit încât războiul troian părea ușor comparativ cu lupta care se dădea în sufletul meu. Poate n-ai știut, sau poate n-ai vrut să vindeci tu rănile lăsate în urma acestei lupte, poate ca un adevărat barbar ai privit cu satisfacție cum sufletul meu se chinuia să ducă o luptă a două sentimente contrarii. Cine știe? Eu nu o să știu niciodată, căci tu nu mai exiști aici , nu-mi mai ești și probabil nu-mi vei fi. Credeam că ești cadou al divinității pentru mine, și doar pentru mine… ai fost, ai fost o surpriză la fel de frumoasă asemeni calului troian pentru cetatea Troia. Nu erai ceea ce păreai a fi.

Cine zicea că aparențele înșeală avea dreptate…

Ionela Jarda

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare