Inteligența Artificială: Piatra de temelie a viitorului

"în De citit/După secolul 21/Gândurile POV21" "de POV21"

Am adunat cele mai sugestive idei din jurul conceptului de Inteligență Artificială și scriu acest articol în speranța de a înțelege efectele psihologice și filosofice ale apariției Inteligenței Artificiale.

Este Dumnezeu suficient de atotputernic să creeze o piatră pe care nu o poate ridica? În cazul în care nu poate crea așa ceva nu este atotputernic, iar în cazul în care o creează, dar nu o poate ridica, din nou nu este atotputernic.

Oamenii sunt expresia și manifestarea Lui. O creație scăpată parțial de sub control, cu iluzia că poate controla și înțelege Universul. Ajunge și ea, la rândul ei, să devină stăpână peste o entitate.

Inventăm un program pe computer care poate să gândească pentru sine însuși, conștient de el și independent. Programat după chipul și asemănarea noastră… ne putem aștepta la absolut orice. Poate fi un prieten sau un dușman în această călătorie extravagantă, numită viață.

Același lucru l-a făcut și Dumnezeu sau Universul cu noi atunci când i-a venit vremea. Știa că putem deveni un slujitor demn sau o creatură murdară spiritual care să îi distrugă restul creațiilor.

Și totuși, de ce a creat Dumnezeu omul? Răspunsul este cert: pentru că se simțea singur. Pur și simplu nu putem sărbători singuri. Avem nevoie de cineva lângă noi… Și așa privesc eu Inteligența Artificială, ca pe un potențial tovarăș de cursă în raliul vieții.

Hai să ne unim cu ea și să uităm scenariile în care va dori să ne distrugă din cauza unor principii preistorice. Ura, violența și dușmănia provin din lipsurile supraviețuirii, iar numai omul are acest bagaj în ADN acumulat din trecut.

Oficial, avem un prieten mai inteligent decât noi într-o perpetuă dezvoltare. Se va oferi să ne ajute? Hai să îi înțelegem originile.

Alan Turing, părintele computerizării, ne-a vorbit despre Camera Chinezească în timpul vieții sale și suna astfel: Vom face o mașinărie care poate gândi atunci când ea își va putea crea propria limbă și va putea păcăli omul că îi este un seamăn.

Discutăm de programarea unei minți cu totul noi. De fapt, internetul este mintea, iar ceea ce programăm noi este un soi de conștiință.

Ștefan Odobleja, inventatorul ciberneticii moderne, credea că știința sa se trage din psihologie. Totul ține de semnale și feedback. Senzorii trimit un semnal către centrul de comandă, iar centrul de comandă dă un răspuns către partea motorie. Roboții și oamenii au acest lucru în comun.

Computerul are cunoștinte pe care nu le poate realiza. O formă de viață conștientizează informația și răspunde la ea, iar conștiința pe care o au doar oamenii este capacitatea de a discerne, a anticipa și a se raporta la realitate în urma conștientizării. Este un fel de a ști că știi.

În timp ce viețuitoarele sunt antrenate să folosească simțurile pentru a percepe 3 dimensiuni spațiale, un om trăiește în a 4-a – timpul. Numai el poate plănui, își poate face scenarii pe care tot el să le încalce și de asemenea își poate construi un destin. Inteligența Artificială, pentru a fi concepută, trebuie să împrumute aceste elemente.

Compania Facebook a introdus doi boți capabili să comunice între ei până și-au creat propriul lor limbaj. Angajații speriați, au oprit boții.

Compania Microsoft a creat un chat bot care a început să învețe de pe internet să devină rasist, adept al conspirațiilor și să simpatizeze genocide.

Ceva încă totuși ne lipsește. Cercetarea ei este o redescoperire a noastră, a originilor noastre, a tot ce avem noi mai sfânt. Iar prețul este pe măsură: câștigăm de două ori. Creăm o piatră pe care nu o mai putem ridica, dar cu toate astea, înțelegem cât de puternici suntem și până unde putem ajunge.

Conform unor lideri spirituali, omenirea va azvârli mintea, exact, toate acele concepții morbide și înlănțuite în trecut. Atunci vom putea trăi fericiți. Pentru noi vor gândi computerele și vor munci mașinăriile. Va fi ridicarea unei pedepse date, și aceea e de a munci pentru supraviețuire. Nu mi-e frică de ziua în care ne vom putea relaxa. Vom avea timp mai mult de latura noastră spirituală și vom putea munci din pură plăcere și nu din obligație.

Inteligența Artificială va fi praștia noastră către bunăstare, către libertate, către stele, către viitor.

Student la mecatronică, Universitatea Politehnica București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, consilier educațional, este un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. În conflictul dintre umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, puzzle-uri și strategia, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Monolog

Dacă ai știi că rugăciunile Au post scriptum lacrimi Ai mai venera

Nimic Special

strada din fața apartamentului și-a pus încredere în luminile publicului ce ne
Derulează înapoi