Oglinda distorsionată

"în Texte/Poezie și literatură" by

Draga mea,
care simți frigul de afară până în complexe
dar totuși nu fugi de el,
care simți ignoranța celor dragi ție
acelor trecători cu iz de precauție,
dar totuși nu o iei în considerare.

Pierduta mea, cu capul în nori,
Dar împământată în vise
Îndeplinite la un pas de realitate
Îndeplinite în trup, dar nu şi-n suflet
De ce ți-ai face rău trupului
Pentru vina minții?
Realitate relativă,
Acuzată de negarea ei,
Acuzată de convingeri iluzorii, copilo
Dar ce-ți pasă ție?
Când ai cerul deasupra capului
Ce-ți pasă ție de muritori?
Care nu vor sa-ți aparțină veșniciei

De unde îți iei inspirația, copilo?
De ce-ți stă orgoliul în comă
Atunci când iubești?
Aud vântul cum şopteşte
Că demnitatea se regenerează
De fiecare dată când plouă.
Dar n-a mai plouat de mult,
Poate de ultima dată
când am trecut pe la tine.

Dragă oglindă,
De ce ești distorsionată
Atunci când închid ochii?

Ivona Demetra

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*