Contradictoriu

"în Texte/Poezie și literatură" by

– Ce-i cu tine?

– Bănuiesc că sunt mai preocupată să mor decât să găsesc o metodă să scap de suferință.

– Nu ar trebui să fie așa.

– Știu.

– Și atunci ce ai de gând să schimbi?

– Absolut nimic.

– O fată ca tine încă suferă, deși știe cât de multe merită să vadă în afara acestui loc. Sunt surprins.

– I guess we’ll never know…

– Le spui în engleză doar pentru că sună mai bine.

– Nu, mi se pare că prind mai mult sens pentru tine dacă le zic așa. Credeam că știi asta.

– Din moment ce încă mă aflu aici, nu aș avea de unde să știu.

– Come on, ești o fată deșteaptă.

– Aici țin să te contrazic.

– Fix asta te face deșteaptă: faptul că tu găsești argumente, indiferent că este un lucru mărunt sau unul cu însemnătate, îmi dovedește câtă diversitate se ascunde în inima ta.

– Aha, mai nou deșteptăciunea se găsește în inimă.

– Eu voiam să zic minte. M-ai vrăjit cu ochii ăia.

– Nu-i vina mea că sunt atât de reci.

– Să nu exagerăm totuși.

– Oh, și de ar fi exagerare, ce bine ar fi.

– Ești încăpățânată.

– Tocmai mi-ai rostit cel de-al doilea prenume.

– Nu știam asta. Arătă-mi că este așa cum pretinzi tu.

– Nu.

– De ce?

– Ar fi prea complicat.

– Surprinde-mă.

– Nu am de gând să o fac.

– Foarte bine atunci. Mai avem noi timp pentru așa ceva? Pune-te la somn.

– Și dacă nu vreau să dorm?

– Te voi ține în brațe până ți se vor închide ochii.

– Sigur ai lucruri mai bune de făcut decât să stai cu mine.

– Când ții cu adevărat la o persoană, faci orice să îi fie bine, chiar dacă asta înseamnă să îți schimbi planurile pe care ți le-ai făcut deja.

– Oh, you really fell in love with me.

– Și tu ziceai de mine… legat de faptul că vorbesc în engleză ca să dau sens lucrurilor. Și da, te iubesc!

– Nu mă poate iubi nimeni.

– Te-ai pornit cu ideea greșită.

– Știu ce merit și ce nu merit, este o diferență foarte mare.

– Dacă îi așa, niciunul dintre noi nu are dreptate.

– Nu are sens nimic din ce spui.

– Atunci hai să ascultăm muzică.

– Nu îmi place să ascult muzică.

– Alege tu o melodie atunci. Tot trebuie să îți placă ceva.

– Nu îmi place muzica, deși am o melodie care îmi făcea plăcere să o ascult.

– Și acum nu îți mai place.

– Nu.

– De ce?

– Pui cam multe întrebări.

– Doar răspunde. Promit să fie ultima.

– Îmi aduce aminte că aveam cândva un tată și că petreceam mult timp împreună.

– Hai în brațe, lasă în urmă amintirile să plece.

– Asta mă face să par vulnerabilă.

– Nu văd unde este problema.

– Eu da.

– Taci și hai aici, te-a obosit mult ziua de azi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*