Jurnalul unui Hacker

"în Citește-mă!/De citit/După secolul 21" "de POV21"

Hacking-ul este 80% psihologie și 20% informatică. Informația este baza.

Intru și ies din memoria omenirii la orice oră îmi doresc. Viitorul îmi surâde pentru că pot controla tot ce îmi propun. Chintesența este informația.

Nu dau două parale chioare pe lumea asta. Ei zic că au siguranță, eu am putere de pătrundere pe fibră optică.

Cifrele reprezintă viața mea, ele îmi dictează conștiința, informația este baza. Sunt ca o caracatiță, o boală, mă extind și îi devorez lent și sigur. Îi pot distruge în orice clipită. O breșă în sistemul de apărare rusesc și pot să bombardez nuclear ce țară îmi doresc.

Să-i las să se târască ca viermii printre străzi de frică.

Portofelele lor online sunt și ale mele.

Banii lor sunt algoritmi pe care îi sparg clipind. Tastele mele nu fac față, oftez și învârt pe ecran tranzacțiile băncilor care promit viitorul.

Le opresc semafoarele politicienilor sau intru în bordul mașinilor, le încui ușile și îi trimit în primul copac. Văd prin telefoanele lor, unde sunt, cu cine sunt și ce fac.
Le pot stinge orașele, clădire cu clădire, să-i fac să urle ca niște strigoi căci nu vor mai dormi noaptea după ce mă vor cunoaște. Linile cad ușor, iar radiațiile telefonice se opresc.

Veninul meu se împrăștie în fiecare satelit. Știu și ce fac pe orbită. Le aud inima astronațiunilor prin costum. Fiecare byte îmi spune ce mănâncă dimineața. Dacă și-ar face organe mecanice, le-aș controla trupul. I-aș face să se bată singuri.
Le explodez uzinele, îi las fără apă, le scurtcircuitez roboții din fabrici. Îi vânez cu dronele armatei. Virușii mei le trimit poliția acasă.
Le-aș prăbuși avioane și rachetele în ce locuri vreau. Nu se pot ascunde, știu de unde vin și unde pleacă în pixeli. Le ascult telefoanele zilnic.

Pot difuza în toată lumea spiritul meu. Sunt o fantomă între cifre, execut algoritmi și deschid perplex dimensiuni. Le purific televizorul pe care îl glorifică. Ecranele de pe clădiri afișează coșmarul lor și autograful meu.
Nu am date, eu nu exist, sunt în tot ceea ce poate fi programat. Pot cumpăra tot ce se poate cumpăra, inclusiv sufletul tău, dar nu e nevoie. Îl am deja deoarece informația este puterea mea.

Marian Dorin Nițor

Student la mecatronică, Universitatea Politehnica București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, consilier educațional, este un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. În conflictul dintre umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, puzzle-uri și strategia, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Inimi

Inimi

Şi ştii ce e culmea? Cu cât iubești mai multe, cu atât

Liniște

Sub cer cusut din stele muribunde să-mi fii a mea lumină Prin
Derulează înapoi