Speră, dar nu dispera

"în Diverse/Poezie și literatură/Texte" by

A trecut timpul, nu știu cum am ajuns să privesc iarna dincolo de suflet. Astăzi vreau să discut cu mine despre… mine. A trecut mult timp, din păcate învăț lucruri și iau decizii greșite. E adevărat, greșind înveți, dar totuși, parcă eu am parte de prea multe lecții. M-am trezit în dimineața asta rece și plină de suflete din trecut, realizând că țigara dintre degetele mele arde poate mai puternic decât speranța mea în spre mai bine. Am întâlnit oameni frumoși și oameni urâți și aici, categoric, vorbesc de suflet, ochi și caracter.

Oamenii sunt de toate felurile, noi alegem daca îi păstrăm pe cei buni sau ne distrugem, greșind cu cei răi. Azi vreau să dau vina pe mine pentru tot ce s-a întâmplat, oamenii trebuie să își asume totul… pentru că nu putem trăi cu gândul „a fost vina lui”, astfel nu învățăm nimic. În cele mai multe cazuri sunt de vină ambele persoane. Cât despre rațiunea lor, o demonstrează prin faptele lor mai departe. Am stat toată noaptea și am fredonat melodia aia care-mi trezește amintiri și acum rulează de undeva din altă camera la TV, e al naibii de liniște, parcă totul se rezumă la acea melodie în acest moment. Zâmbesc parșiv, nu mai doare și e doar o urmă de dispreț acolo… undeva. Aud acel ”In the end it’s Him and I”, trag din țigară și încep să râd diabolic.

Râdeam în hohote, m-am îndreptat spre un pahar în care am pus lent niște vin, îmi amintea de vinul băut cu ocazia celor 3 luni. Nu mai sufăr din dragoste, deși ai fost și tu un nemernic, prefer să te păstrez frumos. Cert este că am văzut cine ești tu cu adevărat, și că nu te reprezintă cuvintele mari pe care le folosești prea des. Am învățat multe, am învățat că sunt mai frumoasă și mai deșteaptă decât mă făceai tu să mă simt. Am învățat că sunt mulți oameni care mă ajută să mă descopăr să evoluez prin cărți, țigări, pahare de calitate cu oameni de calitate și multe zâmbete. Zâmbetul meu, accesoriul meu preferat. Am învățat că există oameni care mă apreciază și mă iubesc exact așa cum sunt, fără să încerce să mă schimbe, cum ai făcut tu.

Trecând timpul, am putut ușor-ușor să mă pun pe picioare. Ești departe de a fi perfect și, totuși, tu nu vezi asta. Mă amuză. Am înțeles un lucru pe care fiecare dintre noi ar trebui să îl pună în cutia de cunoștințe:

SPERĂ, DAR NU DISPERA.

Este foarte important să descoperi oameni, să te descoperi în primul rând pe tine însuți, nimeni nu poate să îți fie mai alături decât tu. E adevărat, multe luni la rând mă prefăceam în scrum atunci când fiecare țigară fumată pe jumătate se stingea în lipsa lui, dar au trecut acele vremuri și am clădit un suflet nou. Un suflet care are nevoie de timp și de multe zâmbete pentru a putea da naștere speranței unui nou început, pentru că nimic în afară de schimbare nu este permanent, iar dacă momentul meu e acum și trec peste el, atunci prefer să greșesc așteptând. Merit ceva mai bun. Merit un om care să vadă perfecțiune în ceea ce sunt eu, nu în ceea ce ar vrea el să fiu.

Oricum nu asta e important acum, am oameni minunați în jurul meu cu care pot să discut orice, oameni care știu să mă trateze exact așa cum consider că merit. Oameni care știu cum să șteargă o lacrimă, nu să creeze mai multe. Fiecare dintre noi ar trebui să învățăm că nimeni nu ne merită lacrimile și nopțile albe. Că nu depindem decât de noi și că e o pierdere de timp să stai lângă o persoana care nu te vede nici măcar secundară, pe cand alții te pot vedea principală. Un om te va ingora până când va avea cu adevărat nevoie de tine, iar dacă nu va avea, nu îl vei mai vedea decât pe stradă cu ochii în gol. Viața e ca și cum ai învăța să cânți la pian în fața publicului, nu știi niciodată cine așteaptă să te perfectionezi și cine pleacă când îți aude greșelile. Viața este doar o continuă luptă cu întrebări a căror răspuns este moartea.

Nimic nu e concret pentru noi, trăim în continuă schimbare. Acum? Ma simt perfect și asta ar trebui sa facă toată lumea, nu lăsa pe nimeni să stea în calea fericirii tale.

Elevă a Liceului Tehnologic Telciu. Misterioasă și dornică de afirmare, cochetează cu drama și romantismul în moduri superlative. Ambițioasă pentru cât mai multe realizări, este de părere că totul vine dintr-un interior spre un alt interior. Pe viitor dorește să scrie o carte, fiindu-i ca scop principal ideea de a se face auzită de cât mai multe minți și suflete.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*