DORM – Kitul de supraviețuire pentru cititori în 2019

"în Cărți & Filme/De citit" "de POV21"

LECTURA este pastila care te ține treaz și indiferent în fața manipulării, prostiei, ignoranței  – iar cu cât o administrezi  mai des, cu atât mai repede îți vei dezvolta un sistem imunitar  puternic în fața a tot  ceea ce este caracterizat drept ,,incult”.

De aceea am pregătit un mini kit de supraviețuire al celor pasionați de lectură pentru anul 2019, conținând trei dintre romanele care au avut un impact deosebit asupra mea. Am inclus aici trei  autori de origine rusă, australiană și japoneză, de unde provine și acronimul DORM:

Do – F.M. Dostoievski

R – Richard Flanagan

M – Haruki Murakami

+ două mențini la sfârșit.

 

Adolescentul – F.M. Dostoievski

 

„Ține seama, fotografiile ies foarte rar asemănătoare și e de înțeles de ce: fiindcă și originalul, adică fiecare dintre noi, seamănă foarte rar cu sine însuși, numai în anumite momente scoatem la iveală trăsăturile lui esențiale, preocuparea lui cea mai caracteristică. Pictorul, atunci când studiază chipul unui om, intuiește această trăsătură principală, chiar dacă în momentul în care o redă ea nu apare pe chipul modelului. Aparatul fotografic însă îl înfățișează  pe om exact așa cum este în clipa respectivă, de aceea se prea poatre ca în anumite momente ,,Napoleon să fi apărut un prost, iar Bismark, un sentimental.”

În centru îl avem pe Arkadi Makarovici, un adolescent de 19 ani, în același timp narator, al cărui arbore genealogic ascunde numeroase situații dificile; Arkadi le va  analiza în detaliu pe tot cuprinsul romanului, reliefându-și puternic sentimentele și reflecțiile de tânăr în raport cu lumea externă, adică societatea. Pe parcurs, Dolgoruki – așa cum este cunoscut, din moment ce era fiul nelegitim al moşierului Andrei Petrovici Versilov şi al slujnicei Sofia Andreievna, soțul mamei – descoperă existența unei scrisori controversate, care va ajunge mai târziu pretextul unei încurcături fără precedent, vânat fiind de anumiți presupuși prieteni, cunoscători ai  existenței  epistolei repsective.

Însă, în realitate, romanul este mult mai mult de atât, fapt pentru care ițele întâplărilor din trecut se întind și se încâlcesc cu prezentul, alcătuind o structură (aproape) imposibilă.
De data aceasta acțiunea este foarte complexă, presărându-se pe parcurs motive precum: relația tată- fiu, religia, nedreptatea, maturizarea, clasele sociale și societatea, iubirea, idealurile și visurile adolesenței, și încă multe, multe altele. Este foarte dificil de rezumat succint o asmenea capodoperă, iar de aceea, consider eu, mi-a și plăcut atât de tare, devenind de departe preferata mea în 2018: m-a provoacat să gândesc atât în ansamblu, cât și în detaliu. Să cântăresc, măsor și să stochez numeroase date, pe care ulterior să le folosesc fără a ezita.

(Pe lângă toate cele deja menționate, reflecțiile lui Dostoievski despre politică, religie, societate, iubire, artă etc. sunt absolut geniale, iar citatul pe care l-am ales e unul dintre zecile care m-au impresionat.)

 

Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj – Haruki Murakami

Este un roman despre iubire, durere și vindecare; stabilitate mentală și nebunie; amintire și realitate. Este un roman care te răscolește și care te bântuie,  îți ridică întrebări… apoi te anihilează.

În timpul liceului, Tsukuru Tazaki se împrietenește cu alți patru tineri ale căror nume semnifică culori în japoneză: Dalba, Neagra, Albastru, Roșu, el fiind singurul fără culoare din acel grup. Ajunge să se formeze o conexiune ciudată, nefireasc de armonioasă între cei cinci, însă din perspectiva lor de adolescenți, total normală. Mai târziu, după ce Tsukuru pleacă în Tokio la facultate și ceilalți patru rămân în orașul lor natal, Shinjuku, se petrece o ruptură abruptă între ei, după care Tsukuru este exclus complet din grup. El acceptă destul de repede acest fapt, iar în urma refuzului de a i se da o explicație, se deconectează din ce în ce mai mult de orașul său natal, petrecând tot mai puțin timp acolo. Însă rănile îi pulsează vii mult, mult timp de atunci.

Mai târziu, la vârsta de 36 de ani, Tsukuru Tazaki o întâlnește pe Sara, prima femeie de care ajunge să se simtă atașat cu adevărat, însă aceasta își dă seama că ceva nu este în regulă, căci uneori Tsukuru este absent, pierdut în altă lume, din altă dimensiune temporală. După ce află povestea lui Tsukuru, ea îl va sfătui să ia urma vechilor săi prieteni și să descopere adevăratul motiv pentru care a fost respins din grup. Asta, din punctul de vedere al femeii, îl va vindeca pe Tsukuru și îl ajutra să se reancoreze la prezent.

Bărbatul va face întocmai cum îi cere Sara și se întâlnește cu Albatsru, Roșu și Neagra – Dalba, fiind moartă de ceva timp. Povestea pe care o află îl șochează, căci se rezumă la un viol ce nici nu petercuse în realitate. Dar motivele pentru care se împletise acea relatare îi rămân îngropate în memoria colectivă a morții.

Abia după ce dilemele trecutului îi sunt rezolvate, Tsukuru se întoarce în Tokio, la Sara, și va îndrăzni să o iubească.

 

O cale îngustă spre nordul îndepărtat – Richard Flanagan

 

„Voia să se roage la orice ar fi existat, dar știa că e mort, că în lume nu există miracole, că oamenii mor și că nimeni nu-i poate împiedica să moară; că te părăsesc, iar tu îi iubești mai mult, dar nici așa nu-i poți împiedica să moară.”

Al Doilea Război Mondial. Japonia. Lagăre de muncă silnică. Calea ferată a morții.

La bătrânețe, Dorrigo Evans, bântuit de amintirea scheletică a iubirilor și aventurilor din tinerețe își va relata viața de pe fundalul unei lumi haotice, împroșcată cu sângele prizonierilor autralieni decedați în lagărele de muncă silnică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dorrigo a fost capturat de japonezi, ajungând să îngrijească răniți – în ciuda acestui fapt, 100 000 de oameni își pierd viețile în timpul în care se contruiește linia feroviară de patru sute cincisprece kilometri dintre Thailanda și Birmania.

E o carte dureros de grea – însă paradoxal, nu foarte complexă – care m-a stors  de orice simțământ, învăluindu-mă într-un voal de deșertăciune. Ubicuitatea a două lumi paralele – cea lăuntrică și cea exterioară – totuși, tangente într-un punct în care predomină nostalgia amintirii și teroarea existenței, îl va îndupleca pe Dorrigo să-și ia pe umeri viețile soldaților răniți și să-i târască încet și inevitabil spre Moarte.

Dar… va reuși?

 

 

 

Nu în utlimul rând, aș avea încă două mențiuni, care nu s-au încadrat în această listă, însă am scris despre ele mai pe larg:

De ce fierbe copilul în mămăligă.

și

Atfel …și totuși Alice

Elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, profil științe sociale. Pasionată de istorie, limbi străine, artă și literatură. Este într-o continuă căutare a acelui „ceva”, care să îi definească scopul în viață. Este ambițioasă și simte o chemare înspre a-i ajuta pe cei din jur. Nu trece nicio zi fără să se autodescopere. Pentru ea, POV21 reprezintă o nouă etapă, un nou început ce a ajutat-o foarte mult să se dezvolte și să-și iasă din zona de confort.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*