Gen tâmpit de dragoste

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Tu ai fost genul acela de dragoste despre care poți încerca oricât să scrii. Nu poți reda nimic cu exactitate, pentru că trăirile alea depășec nivelul de rezonanță din cuvinte.

Ai fost genul acela de dragoste care se cântărește, care se dezbate prelung, ca-n fața unui contract. Genul de dragoste în care n-ar trebui să te-arunci cu capul înainte. Not now. Not ever. Dar o faci. O faci cu-n avânt plin de demență. O faci pentru că nu dai doi bani pe efecte secundare, pe reacții adverse și mutilări de suflete ireversibile.

Ai fost genul acela de dragoste pe care o aștepți mereu, dar pentru care nu poți fi niciodată pregătit. Te lovește cumva în plex de vezi doar negru-n fața ochilor. Dragostea asta a ta a fost genul de câmp de luptă în care știi că intri ca să mori. O știi dinainte. O simți în respirația doamnei în negru cu coasă care-ți respiră-n ceafă. Ești prea proastă ca să te temi. Te-ntorci, o iei la dans, o-ntrebi dacă-are nevoie să-i cânți și râzi. Râzi ca o dementă. Râzi c-așa ai știut tu să faci mereu. Așa ai știut să-ți sărbătorești pericolele și proximitatea finalurilor.

Tu ai fost genul acela de om pentru care merită să te dai peste cap în întregime. Genul de om pentru care merită să-nveți să gătești, să fii curajoasă și să-ți spui părerile. Ai fost genul de om pentru care merită să-nveți să taci. Aici a fost miza.

Ai fost genul de dragoste care te-ngenuchează. Genul de dragoste pe care-o lași să te-ngenucheze. Că nu știi altfel. Că tu tre’ să mori ca să simți că are rost să trăiești. Tu tre’ să-nebunești la final ca să tragi linie și să-ți spui: da, a meritat!

Ai fost genul de dragoste ridicată la rang de durere! Genul care rupe din tine bucată cu bucată cu bucată…

Mă dori. Mă lovești acolo deep down în amintiri de fiecare dată când te văd și mă-identific cu tabloul pe care l-ai creat pentru mine-ntr-un moment de delir, spunându-mi c-aia-i lumea-n care tre’ să ne-nvârtim amândoi! O lume-n care am simțit că aparțin prea mult și-n care m-am confundat până mi-am pierdut identitate și religie și morală și țară și scop și nume…

Ai fost genul de om pe care-l iubești tocmai pentru că știi că te poate distruge. Ai avut tu-n sânge dragostea asta oarbă pentru fatalitate și ea te-a-mpins până la marginile tale. Marginile durerii. Marginile lucidității. Marginile hăului.

Te-am purtat cu nebunie oarbă-n gând și-n piept. Am avut o satisfacție bolnavă să văd cum muști din mine și mă-mprăștii dincolo de zări.

N-am schițat un gest. Te-am lăsat să mă omori așa cum ți-a priit, tocmai pentru că-nainte m-ai iubit exact așa cum mi-am dorit.

Ai fost bifa aia tremurândă de pe o listă de dorințe scrisă-n urma vreunui pahar nenorocit de vin!

Ai fost genul de dragoste care te-nlănțuie de pământ și-ți dă un sens! Îț dă un amărât de scop în existența asta mizeră și fix de aia-n viață tre’ să-ți asumi imprevizibil și ceață!

Te-așteaptă moartea dincolo de toate astea, dar contează?! Aș muri mai bine-n glorii sub presiunea urii tale și-a mâinilor care-mi strâng gâtul fără milă.. Aș muri mai bine-așa, decât să mor fără să fi-apucat să trăiesc și să iubesc așa cum știu că pot!

Elevă la Colegiul Național Liviu Rebreanu, Bistrița -Scrie de când se știe -Preocupată de relațiile interumane -Pe viitor își dorește să progreseze în domeniul comunicării -Face parte din echipa POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Cu bluza ta la piept

Îţi mai aduci aminte ? Stăteam în pragul uşii şi plângeam, Ţi-ai

Fii absent

De ce mă privești acum? Ne uităm unul la celălalt, dar nu

Îndemn

Nu uita că la fel cum marea își găsește mereu stânca Și
Du-te la Sus