Odă eului meu

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Spune-i mamei tale c-o iubești. Și tatălui tău că-l înțelegi. Prietenilor că n-o să-i uiți. Și scutură-te și fugi. Fugi mâncând pământul. Ia toate odele cu tine și lasă-le să-ți ghideze pașii spre lumină. Ha! Fraiero, te-am prins. Nu înțelegi că tu ești lumina? Dar te orbește și n-o percepi fiindcă vine din tine. Ești eroul tău. Și călăul tău. Și victima perfectă. Deci ce alegi, oloago? Spune repede. Ce vrei să fii? Nu, nu, nu ce crezi că ar trebui să fii. Ce naiba vrei să fii. Acolo în străfundul tău știi, știi absolut tot. De ce te minți? De ce îi lași să-ți spună altceva? Oloago, am zis, ești oloagă la cap. Iubește-te, că doar pe tine te ai. Ține bine minte, nu ai putere decât asupra ta și a lucrurilor care te mișcă. Gospodărește-te singură.

Ai plâns mult și asta demonstrează că ai o brumă de umanitate în tine. Ai vrut binele, ai greșit, ai dat cu bățu-n baltă. Ia-o de la început. Dar fugi. Fugi mâncând pământul. Înainte, că înapoi n-ai cum s-o iei. Deși la cât de încăpățânată ești ai face tu ceva. Ai ucis. N-ai ucis. Mai contează? Ești aici. De aici încolo contează. Rupe. Sfâșie. Devorează. Dar nu uita să fii bună. Ai toate răspunsurile, ai sacralitățile tale. De acum mergem pe alegeri. Alege ce te interesează. Dă la o parte toate rahaturile care n-au ce căuta. Crede în ce vrei să crezi. Dar nu uita că tu te înlănțui singură. Și fugi. Când totul merge greșit poți să fugi. Până aerul se comprimă. Până spectrul de lumini devine alb. Până totul în jurul tău devine insignifiant. Până te doboară și prinzi putere să mai fugi un metru. Și încă unul. Și tot așa. Și țipă, absolut cât te țin plămânii, să înțelegi că tu în momentul ăsta și ascultă-bine-cuvintele-astea tu în momentul ăsta ești în viață și e mult mai mult decât au unii. Și ai putere să faci orice te taie capul. Și chiar te taie capul. Uneori literalmente-te-toacă-capul. Și cum să nu te iubești când ești tot ce e în tine, deopotrivă frumos, vulgar, trist, nepotrivit dar firesc, extrem de firesc?

Sunt un om al mării. Un om tăcut care nutrește cu o calmitate supraomenească planuri, care analizează tacit orice gest, gândind următoarea mișcare cu sfințenie. Sunt o puștoaică răzgâiată care protestează și-ți răspunde nepotrivit, îți zâmbește nepotrivit. Mă pisicesc și cerșesc din pasiune. Mă revolt, mă enervez și te alung. Închid și deschid uși, fac curent în cameră degeaba. Mă calmez și dispar două-trei zile și nu mai dă nici naiba de mine. Apoi vin înapoi și-ți vorbesc despre rădăcini și familie, despre suflete menite. Te uiți ciung la mine, sunt prea mult și prea puțin. Niciodată o constantă. Poate forță elastică, atârn cum pot, când pot. Te alung și aștept să te întorci, mă alungi și mă întorc. Mă întorc mereu, nu te-ai prins? Fiindcă iubirea mea deși rară e definitivă. Și nici nu-ți mai cer să mă lași să fiu. Și nici nu-ți cer nimic înapoi, decât eventual tot ce ai. Nu mă înțelegi? Nu ți-am cerut asta. Ți-am cerut să mă iubești. Incapabilitatea ta nu denotă handicapul meu. Și sunt fericită. Că sunt eu. Scurt. Pur și simplu. Vorba amicilor mei, săracii, „Tu nu ești, da și când ești, ești.”. N-o să mor degeaba, o să mă asigur că m-am imprimat în tine atât de tare încât încât dacă mă tai, tai o parte din tine. O să mă asigur că las în urmă ceva bun. Chiar de ar fi să fiu o poză polaroid uitată și sifonată în colțul unui dulap, peste care dai și-ți aduce aminte de perioada care a schimbat tot. De perioadă după care lucrurile nu au mai avut același sens.

E ceva personal. Menit să marcheze momentul și emoția asta care îmi bubuie prin corp, de focul care arde în mine și care orice s-ar întâmpla, o să facă singur combustie spontană. Nu-s nici mai specială, nici mai diferită, nici mai genială, dar în mod clar nu sunt restul.

Ambasador Junior al Parlamentului European şi Head-Organiser pentru Dragoş VodăMUN, când nu se plânge că nu are timp de nimic şi că e stresată se înscrie în alte proiecte. Existenţialistă, nu hedonistă (promite). Câteodată caută scuze în Kierkegaard. Crede cu tărie că oricât de mizerabil te-ai simţi, cineva, undeva, face attack speech pentru ECON. Şi că o viaţă trăită în eşec nu este un eşec.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*