De vorbă cu o umbră

"în Texte/Poezie și literatură" by

Azi îți scriu cu supărare,

Tinerețe, măndră floare…

Că la ceas târziu de seară

Ai plecat tăcută, goală.

 

Am sperat cu sufletul,

Am tăcut, și… cântecul

Frumuseții vieții mele.

L-ai răpit ca iarna… vara.

 

M-am gândit că, totuși, poate

O să-mi lași zâmbetul pe care…

Îl zâmbeam în tinerețe,

Ș-acum îl plang la bătranețe.

 

Of, iubirea mea divină…

Of, dragostea mea sublimă…

Noaptea asta-cărunțesc,

Aripile nu-mi mai cresc.

 

Lumânarea? Vrei s-o sting?

Eu aș stinge-o, dar vezi tu…

Noaptea asta discutăm

Despre ce nu mi-ai dat tu:

 

Nu mi-ai dat averile,

Nu mi-ai dat puterile

Să mă-nalț, să cresc, să zbor

Ca un fluture multicolor.

 

Am iubit la viața mea

Stele în haine de casă,

Flori cu parfum de crăiasă…

Tot a mea-i cea mai frumoasă.

 

Stele, mii pe cer răsar,

Eu, nostalgic, stau la geam

Și astept cu împăcare

Să strălucesc și eu… pe cerul mare.

Elevă a Liceului Tehnologic Telciu. Misterioasă și dornică de afirmare, cochetează cu drama și romantismul în moduri superlative. Ambițioasă pentru cât mai multe realizări, este de părere că totul vine dintr-un interior spre un alt interior. Pe viitor dorește să scrie o carte, fiindu-i ca scop principal ideea de a se face auzită de cât mai multe minți și suflete.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*