Am călcat soarele în picioare

"în Texte/Poezie și literatură" by
Uneori mă întreb: „Oare tu nu ai observat copilăria care te caracterizează? Oare tu nu ai văzut că vibrez la fiecare emoție, la fiecare cuvânt?”. Uneori îmi răspund singură și îmi spun un NU posac, care îmi stoarce lumina zilelor. În aceste momente, care mă înnebunesc numindu-le „uneori”, îmi dau seama că îmi pun întrebări care nu îmi sunt adresate mie și ale căror răspunsuri nu le voi afla, poate, niciodată.
Aceste răspunsuri alcătuiesc un întuneric care mă urmărește, deși soarele meu se chinuiește să îmi încălzească ființa. M-am alcătuit din întrebări fără răspuns, din clipe întunecate. Am luat cerul și i-am stors lumina în sufletul meu, i-am furat soarele spre a-mi folosi ca inimă. În acel moment am lăsat inima să încălzească întunericul, să-l facă lumină.
Mi-am lăsat inima, soarele ființei mele, să se lupte cu faptele altora, când faptele mele erau clare, când răspunsurile mele existau. Mi-am atribuit talente pe care nu le am, chinuindu-mă să luminez un soare atât de străin mie, deși, e drept, fără știrea lui. Am încercat să las lumina mea ca mărturie a faptelor pe care le-am făcut, deși lăsându-mă furată de moment. Am făcut război pe soare fără a-l aduce pe pământ. Am încărcat alți sori cu războiul meu și acum încerc să îmi împart lumina cu ei, încerc să îi descarc de povara mea. Încerc să le arăt că îmi pare rău și că în felul meu le mulțumesc. Sper că picăturile mele de soare să se fi prelins și în întunericul lor creat de mine. Sper că au prins din lumina mea exact cât era destinat pentru ei, nu mai mult, nu mai puțin.
Nu pot să vorbesc de eclipse, pentru că ele nu au existat. Nu am avut momente în care să nu fi fost lumină spre a-mi călăuzi ființa. Am avut un soare în jurul căruia să-mi graviteze mereu emoțiile. Mi-am lăsat lumina să dăinuie în fiecare situație, în fiecare persoană care a acceptat-o. Nu pot să spun că nu am ținut cont de soarele meu, de lumina lui. Dar atunci când mi-am pus acele întrebări, care nu erau pentru mine, când mi-am dat răspunsuri, care nu stăteau în puterea mea, atunci… mi-am călcat soarele în picioare.
L-am călcat conștient, apăsând mai tare cu fiecare răspuns, cu fiecare întrebare care îmi venea în minte.
L-am aplatizat făcând un lac de lumină. Acum îmi scald emoțiile în lumină și chiar dacă la marginile lacului e întuneric, pe mine nu mă oprește nimeni să rămân la mijloc.

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*