Recenzie de film – Love the Coopers

"în Cărți & Filme" "de POV21"

Totul începe cu primi fulgișori, cu prima ciocolată caldă, dulciuri, oameni îmbrăcați gros, cadouri și  dulciuri din nou. Totul este specific iernii, aparține Crăciunului. Toate acestea îți dau sentimentele veșnice ale tinereții. Dar ce poate merge mai bine in preajma Crăciunului decât un film, o comedie americană care a apărut în 2015 și  este încă în topuri.  Love the Coopers  regizat de Jessie Nelson, se ridică la standardele așteptate și oglindește realitatea, reflectă  dorința peronajelor de a face totul cât mai perfect, iar în cele din urmă haosul se instalează și simplitatea ajunge să triumfe. În acele minute în care vizionezi, eștii captat pe de-a-ntregul, crezând că totul o să fie roz, că vei auzi glume bune la care o să râzi în hohote. Ei bine, dramele există și în preajma sărbătorilor.

Familia Cooper își păstrează tradiția și se întâlnesc mereu de sărbători. Cu toate că există o sumedenie de divergențe între membrii familiei, parinții copiilor mint cu privire la fericirea căsniciei lor, iar frații și surorile poartă o dușmăie aprinsă, dar când vine Crăciunul trebuie sa fie toată lumea fericită! Ei bine, planurile lor au fost date peste cap în acest an din cauza unor evenimente mai mult sau mai puțin neprevăzute.

Charlotte (Diane Keaton) și Sam (John Goodman), care ar trebui să reprezinte „stâlpul” familiei,   ascund curajos faptul că cei 40 de ani petrecuți împreună vor fi urmați de gândul unei despărțiri, dar care în urma acestei întâlniri cu întreaga familie se va estompa.

 

Eleanor (Olivia Wilde), fiica acestora, reprezintă la încept tipologia omului nesigur, nehotărât. Dar care pe parcursul firului narativ va ajunge să își ia destinul în propriile mâini. Pune punct relației cu doctorul căsătorit și începe să creadă cu adevărat în Joe (Jake Lacy), soldatul care intră în vorbă cu aceasta în barul de la aeroport. Pentru a nu mai vedea  „acea mutră” a mamei ei, Eleanor îi propune lui Joe să mergă acasă la ea de Crăciun, drept iubitul ei.

 

Bo ( Maxwell Simkins) și Charlie (Timothee Chalamet) pot fi numiți și bufonii acestui film. Secvențele dominate de ei sunt cele în care ridicolul prinde contur. Bo, fratele mai mic, grijuliu de fel încearcă să-l facă fericit pe Charlie, dar reușește să intre doar în necaz. Charlie este adolescentul cu decepții în dragoste. Acesta are o teamă necontrolată la început cu privire la respingerea fetei pe care o place.

 

În final totul este cât se poate de bine, muzica îi reunește pe toți chemându-i într-un dans al familiei, al fericirii. Pot spune că aceste personaje m-au atras pe mine în mod special și am ales să va împartașesc și vouă aceste gânduri. De asemenea, printre celelalte filme dragi sufletelor voastre presupun că se mai poate găsi loc și pentru acesta.

Anca Nechiti

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*