Privind bolta cerului gri, acum,
văd fericirea cum mă ocolește…
Dorința umple un pahar cu vin,
o petală cade, o floare se ofilește.
Aș scrie despre fericirea mea,
dar am pierdut-o înainte de gustare.
Masa e goală, din tavan plouă.
Ce ironie, e plin de „jele” …
O muză iese din pahar,
e chipul tău probabil.
Bunica stă în colț, la geam
își face cruce și nu crede.
E vinul roșu sau sunt eu?
Cu buzele ce-ți cer sărutul,
cu un roz pal, ca de cireș
O floare îmi învăluie trupul
E fantezie sau mister?
Căci eu parcă-s confuză
„Bunico, scoate biblia azi!
Căci fericirea-mi dă poruncă”
În cosmosul meu de lumini,
iubind doar negru, mă retrag
Sorb din pahar. Un corb… tresar
E moartea sau învie trecutul?
Căci de e moartea, nu mă tem
cât timp țin zeitatea-n palmă,
dar de trecutul e prezent…
Voi scrie iar despre o dramă.
