Privind bolta cerului gri, acum,

văd fericirea cum mă ocolește…

Dorința umple un pahar cu vin,

o petală cade, o floare se ofilește.

Aș scrie despre fericirea mea,

dar am pierdut-o înainte de gustare.

Masa e goală, din tavan plouă.

Ce ironie, e plin de „jele” …

O muză iese din pahar,

e chipul tău probabil.

Bunica stă în colț, la geam

își face cruce și nu crede.

E vinul roșu sau sunt eu?

Cu buzele ce-ți cer sărutul,

cu un roz pal, ca de cireș

O floare îmi învăluie trupul

E fantezie sau mister?

Căci eu parcă-s confuză

„Bunico, scoate biblia azi!

Căci fericirea-mi dă poruncă”

 

În cosmosul meu de lumini,

iubind doar negru, mă retrag

Sorb din pahar. Un corb… tresar

E moartea sau învie trecutul?

Căci de e moartea, nu mă tem

cât timp țin zeitatea-n palmă,

dar de trecutul e prezent…

Voi scrie iar despre o dramă.