Mi-ai lăsat doar un desen

"în Poezie și literatură/Texte" by

Mi-ai lăsat doar un desen. În goana ta aprigă după un sens, după o viață mai bună, mi-ai lăsat doar un desen. Era sâmbătă și ca de fiecare dată camera mea era plină de sticle de bere și mucuri de țigară fumate până la filtru. Ce mod patetic de a-ți trăi viața. Nu mai ies din casă, prietenii nu-mi mai vorbesc de când ai plecat și ai luat toate lucrurile frumoase de pe lumea asta, cu brațe grele și le-ai dus undeva departe. Undeva sus, între norii de plumb care par să-mi acopere cerul în fiecare dimineață.

Ce viată neserioasă. Ce zile patetice. Știi? Se întâmpla-se tot într-o sâmbătă. Nu mi-ai răspuns la niciun mesaj, eu veneam din vacantă și am zis să te surprind. Nici la interfon nu răspundeai așa că mi-am pus atătea semne de întrebare… prostuța de mine. Știam că ai o cheie de rezervă ascunsă în spatele ghiveciului cu flori al vecinei tale, în caz că aș fi avut vreodată nevoie să vin. Ți-am spus că nu le voi folosi niciodată și totuși… în noaptea aia mi-au fost de ajutor. Un ajutor blestemat care mi-a deschis ușa către coșmarul care mă bântuie până și azi.

Erai un înger negru, întins pe podeaua albă imaculat, pentru că ai fost mereu obsedat de curățenie, și totuși… în noaptea aia totul era negru. Cum ai lăsat să se întâmple asta? Părul tău răvășit și mâinile tale pictate în vinul diavolului au scos din mine ce nu credeam că va ieși vreodată. Am plâns și am țipat, dar nici măcar ambulanța nu a putut să mi te aducă înapoi. Nici măcar ambulanța nu a putut să te întoarcă din străzile îndepărtate pe care poate colindai la vremea aia. Și totusi am tot sperat, ca din inima unui copil ce își așteaptă părinții să se întoarcă de la munca, la fel încă te aștept să intrii pe usă, să îmi zâmbești și să-ți simt măcar o dată parfumul amestecat cu o tentă de tutun. Ai știut că voi veni… nu știu cum, dar cumva știai că voi fi cea care să te găsească în momentul tău de eliberare așa că ai vrut să mă alini. Ai vrut să mă liniștești la fel cum ai făcut în ziua când m-am îndrăgostit de tine, tu mic clișeu englezesc, așa că mi-ai lăsat un desen. Să mă asiguri, poate, că vei veghea prin proprii mei ochi și totuși… cum să-ti spun? Cum să-ți spun că nu e de ajuns?

Luiza Maria

Anca Stăncescu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*