Strângerile noastre-s îngropate după dealuri

"în Texte/Poezie și literatură" by
Rămas-au trupurile noastre-acolo
Împreunate într-un singur Dumnezeu
Ce și-a răsfrâns iubirea și răstignirea în pustiu,
Scăldând în urlete de om tot ceea ce avea mai sacru.
 
Eu m-am pierdut treptat sub degetele tale,
Vibrând precum vibrează frunzele sub glas de vânt,
Eu m-am pierdut sub haine scoase-n grabă și aruncate;
Sub kilometri-ntregi de noapte și de pădure lângă noi.
 
Dar luminam sub trupul tău precum un far
Și te ghidam prin viața mea-corset de întuneric
În timp ce explodam în zeci de endorfine,
Căci trupul meu te-a confundat cu-o casă
În care-a început să râdă și să plângă-n voie.
 
Lumea și-a tras obloanele pe nesimțite,
Sonorul s-a diminuat fără să știm;
Și-am rămas noi-blocați în margine de lume
Cu-inimi și respirații aburinde.
 
Acolo-n vârf de lume-am scris poeme
Cu mâinile-agățate-n părul tău,
În negrul ce m-a-ntunecat într-un final pe mine
Fără vreun drept de-apel, fără vreo cale de întors.
 
Strângerile noastre-s îngropate după dealuri
Într-un timp care prea repede-a apus,
Dar de-ți apleci urechea temeinic spre pământ,
De dincolo de dealuri, încă le mai auzi.
René

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi