Moș Nicolae a plecat, îi face loc lui Moș Crăciun

"în Texte/Păreri și opinii" by

Moș Nicolae sau Moș Neculai este un personaj legendar și mitic, care aduce daruri copiilor în ajunul sărbătorii de Sf. Nicolae, în seara zilei de 5 decembrie. Personajul are corespondenți în întreaga Europă Centrală astfel: Mikulás în Ungaria, Mikuláš în Republica Cehă și Slovacia și Mikołaj în Polonia. Personajul este în mare parte asemănător lui Moș Crăciun, amândoi fiind o adaptare după Sfântul Nicolae, purtând straie roșii și oferind cadouri.

Până în 1989, în perioada influenței Uniunii Sovietice asupra Europei de Est, regimurile comuniste au încercat să-l substituie pe Moș Nicolae, în tentativa lor de a înlătura rolul religiei din tradiții și de a laiciza forțat cultura acestor țări.
De câțiva ani, datorită comercializării, s-a pierdut esența unei sărbători care înainte avea rolul de a învăța oamenii că ajutorul poate fi săvârșit de oricine dorește. Luăm povestea lui Moș Nicolae, care are numele unui sfânt, Sfântul Nicolae, un moșulică sufletist. Acesta a luat inițiativa de a a ajuta o familie săracă, făcând totul în taină.

Normal, așa se fac cadourile și ajutorurile. În taină, fără fast, fără să știe cineva anume care să împrăștie vestea că tu i-ai cumpărat lui Ravecuța aragaz nou sau ciocan de bătut carnea.
„(…)În fiecare noapte, Nicolae se deghiza şi livra oamenilor din sat mâncare, haine şi bani. Dintre toţi cei pe care i-a ajutat, Nicolae s-a apropiat de o familie anume. În această familie foarte săracă, erau trei surori. Tatăl fetelor era foarte trist pentru că, din lipsa banilor, nu îşi permitea să îşi mărite toate trei fetele.
Dorind din tot sufletul să ajute această familie, în apropierea nunţii fiicei celei mai mari, Nicolae a lăsat la uşa tatălui un săculeţ cu bănuţi de aur. Aşa cum era de aşteptat, familia a fost în culmea fericirii când a descoperit săculeţul la uşă.
Când a venit vremea să se mărite cea de-a doua fiică, Nicolae a aruncat un săculeţ cu bănuţi de aur pe coşul casei în care locuia familia nevoiaşă. Toată lumea a fost extrem de bucuroasă şi cu toţii ar fi vrut să-i mulţumească persoanei care i-a ajutat atât de mult, însă nu aveau idee cine ar putea fi…”

Acum vedem peste tot acțiuni de binefacere. Da, foarte bine că se fac! Dar, din păcate, nu asta este esența darului și a sărbătorii. Să fim buni, dar să nu arătăm asta. Să-i lăsăm pe ceilalți s-o facă. Să renunțăm la a ne pune etichete, noi- nouă! Este irelevant să te numești „bun” c-ai ajutat o bătrână să treacă strada, dacă tu înainte cu o zi sau săptămână îți băteai joc de moșul care abia se ridica de pe bancă. Să fii bun nu-nseamnă un act de bunătate și să nu ni se urce asta la cap.

Înainte Moșul venea c-o portocală. O portocală ce dădea casei miros de sărbătoare. Un miros mai puternic decât sarmalele, decât friptura și decât prăjiturelele bunicuței. O portocală umplea casa de zâmbete, obrajii de gropițe și stomăcelele de noi corpuri. Papilele gustative se deschideau și lăsau creierul să zburde puțin, să pună lozinci anti-comuniste și să se exteriorizeze, însfârșit natura umană. O portocală îi făcea pe toți să fie Moș Nicolae când se împărțeau feliuțele. Moș Nicolae poate sta într-o portocală!

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*