Poartă armura, fii cavaler!

"în Poezie și literatură/Texte" by

Suntem călători în timp, privim spre cer și vedem trecutul. Un trecut glorios, dar în același timp incurabil, distrugător al viitorului nostru. Ne ține prinși în el și nu ne mai lasă. Facem eforturi, ne lovim de ziduri, suferim, suntem loviți, avem răni profunde, cicatrici care cu timpul vor deveni o armură sfidătoare.
Acea armură face parte din tine, trebuie să o porți asemenea unui soldat, să îi simți fiecare vibrație, durerea pe care o are în timpul luptei, dar și tresărirea victoriei. Folosindu-te de ea ajungi în acel punct în care poți spune că ai reușit, ai învins și totul este de partea ta! Trebuie să îți faci viața dulce cu esențele amare. Profită de fiecare moment în parte, să ai rațiunea limpede și să conștientizezi că inamicul tău este cel care te ridică deasupra culmii! Asumă-ți riscul și fă ceea ce dorești. E viața ta, nu hashtag-ul cuiva!
Alergăm în neștire spre ceva numit „ siguranță”, care cu timpul ne golește pe dinăuntru, ne stoarce de culoare și devenim roboți a propriei gândiri, lăsând sufletul să fie o fantomă bântuind în abis, stând departe de legile firii și pierzând latura sensibilității umane.

Nechiti Anca

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*