O altfel de femeie

"în Poezie și literatură/Texte" by
 Dragule, eu sunt femeia aceea care n-are nimic special în aparență, însă de care printr-o aruncare de zaruri pe care nu ți-o vei putea explica niciodată, te vei îndrăgosti iremediabil.
 Sunt femeia aceea atât de al naibii de greu de stăpânit și mai ales de avut. Hai să nu fim superficiali.. Știi la ce mă refer prin posesie… Atâția alții salută mulțimea victorioși pentru că pentru câteva momente scurte din viața lor, de altfel, au mers cu mine la braț. Dar niciunul dintre ei nu m-a avut cu adevărat.
 Și asta pentru că sunt prea nebună, prea inteligentă și prea complicată pntru o lume plină de superficiali. Și nu, dragule, să nu crezi vreodată că îți vorbesc din aroganță; fiindcă e pentru oameni slabi și îmi place să cred că am depășit stadiul ăsta. E pur și simplu un fapt constatat. M-am raportat la atâtea persoane și n-au reușit să facă față dezastrului pe care îl reprezint.
 Sunt femeia aia tâmpită, pe care ai fi tentat să o numești bipolară, pe când înăuntrul meu se crease un constrast antagonic dintre vulnerabilitate și putere, dintre delicatețe și forță. Mi-a luat ani să-mi iau sufletu-n brațe și să-i văd ițele. Darămite până i le-am înțeles și iubit pe toate. Deci nu, nu mă aștept să primesc iubirea ta. S-ar câștiga prea ușor și eu vreau să mă joc, să lupt pentru lucruri. Plus că n-am nevoie de iubire. Am nevoie de necunoscut și de clipe zgomotoase.
 Dragule, judecă-mă, dă cu mine de pereți cât vrei. Trage-mă de păr, numește-mă nemernică și reneagă-mă de câte ori va fi nevoie pentru a te simți din nou stăpân. Da, eu sunt sunt femeia care și-a sacrificat principiile pentru acea clipă care i-a adus gloria, iar mai apoi moartea. Dar gloria aia a însumat atâta viață..
 Dragule, ferește-te de mine căci ard. Ard în propriile păcate, căci ele sunt cele care m-au înălțat până la dumnezeirea pe care nu știam că o am în mine.
Sunt femeia aia cu raționament atât de corect, dar cu alegeri atât de proaste..
Atât de împiedicată, atât de neorganizată, atât de ciufulită și totuși cu acel dramatism sexy prin care mi te-am făcut aliat.
 Pentru că eu, dragule, n-am luptat pentru bărbați, ci pentru desăvârșirea mea concretă. N-am luptat pentru certitudini, ci pentru clipa aia nenorocită pe care să o pot trăi până la lacrimi.
 Sunt femeia aia care nici un suflet nu știe să rupă ca lumea. Pentru că mă rup și eu odată cu el. Mă dezintegrez sub propriile lacrimi, sub propriile idealuri aruncate într-un cer mult prea înalt.
 Se lasă noaptea, dragule și mă simt mai singură ca niciodată. Am nevoie de mâinile tale-n jurul meu. Dar nu ca de obicei. Fă-mă să simt că-ți aparțin. Doar așa vei înblânzi sufletul ăsta inert la durere.
 Sunt femeia aia tâmpită care s-a urât, s-a sfidat mereu; care s-a zgâriat cu propriile unghii pe încheieturile brațelor în timpul căderilor nervoase. Sunt femeia care aproape că și-a smuls părul din cap într-un acces de nebunie provocat de neputință.
 Sunt frustrarea întruchipată și dramatismul meu stă în luciditatea acestui fapt. N-am nevoie să mă arăți cu degetul. Nu ridica piatra primul. Am făcut-o înaintea ta oricum. Nu mă critica. Îmi cunosc fiecare durere, fiecare neputință, fiecare superficialitate și încercare moartă de a fi frumoasă, de a fi întreagă, de a fi așa cum aș fi avut mereu nevoie.
 Închide-mă, te rog, într-o încăpere goală! Lasă-mă să urlu! Am nevoie să mor pentru a renaște. Sunt femeia aia atât de proastă care nu a fost în stare să-și pună pe picioare lumea, care a distrus mai mult decât a clădit, care a pretins a înțelege, pe când nu s-a înțeles nici măcar pe sine.
 Dar dragule, m-am hrănit cu propriile umbre și asta mi-a dat puterea de a rescrie tot ce rămăsese neterminat.
Așa că azi mă vezi așa cum sunt. Nebună. Hotărâtă. Feminină. Schimbătoare. Pulbere și praf. Vânt.
Privește-mă și o să vezi în ochii mei începuturile lumii. Alungă-mă și-o să simți furtuna unui om frumos, neînțeles.
René
 

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Am cucerit un Venus

Am cucerit un Venus

Plăpând pluteam deasupra lui Și mă gândeam la moarte, Un iad întreg
ludus

ludus

lumina roz a lămpii stârnește mișcarea browniană. gravitez în jurul tău de
scrisoare de adio

scrisoare de adio

scrisori neîncheiate, cu picioare fracturate-n zbor, mucegai pe la colțuri de la
valuri

Valuri

Te las în valuri, din mâini să-mi aluneci Să simți trecutul ce
Derulează înapoi