Spune că vei reuși

"în Texte/Poezie și literatură" by

Oare e greșit? E chiar așa neașteptat? Sau prea greu pentru a fi înțeles? Cum e să fii atât de ferecat la gânduri încât faptele să pătrundă numai într-un univers cumplit de îndepărtat? Întreaga ta viața bine calculată și gândită la milimetru? Păcat că rezultatul se oprește la un milimetru-distanță, iar apoi la următoarul milimetru și la cel care așteaptă sa fie atins la momentul potrivit.
Dar nu așteaptă suficient. Iar stăruința acelui calcul a fost în zadar..
Însă ai un întreg viitor in față, bineînțeles, fără pic de ezitare, fără îndoială, fără neatenție necorespunzătoare și totuși ecuația pare a nu fi cea corecta.. Și acum, oare greșim?
Gândim.
Gândim.
Gândim.
Dar cu fiecare gând cheia se mai învârte o dată în broască și încuietoare devine un puzzle al căror piese nu se potrivesc. Nu din cauza că nu se afla toate piesele pe aceeași masă, ci pentru că încă nu am învățat să le întoarcem.. Cum să unești o imagine pe care nu o vezi? Și cum știi ce ascunde acel puzzle dacă nu e întreagă imaginea?
O privire de ansamblu.
Puzzle-ul parcă prinde o formă incertă, nesigură, parcă mărginită de teamă. Iar acesta se transformă lasciz într-un pod cu tot atâtea scânduri lipsă, câte piese au rămas neîntoarse. Examinezi traseul, îți calculezi următoarea mișcare, te pregătești să sari și.. Scândura se miște.
Ce faci?!
Numeri kilometri până jos? Aștepți posibilitatea unei minuni? Plângi pentru că știi că vei fi distrus? Îți eliberezi brațele în aer și aștepți impactul? Simți cum fărâme din corpul tău nu au șansa de a rămâne nici măcar în bucăți?
Și atunci ce?! Accepți asta?! Chiar o faci?!
Dă timpul cu câteva secunde în urmă! Ești pe scândura care se mișcă, știi că o să cazi, știi și cum vei cădea, dar știi și că podul mai are doar câteva scânduri și..Îl treci. Așa că atunci când ea îți alunecă de sub picioare, prinde-o cu mâinele, respiră adânc și spune că vei reuși.
Poate că viitoarea ta viață prefectă nu e chiar așa perfectă precum crezi, omul tău de azi gândit pentru mâine nu va fi niciodată ceea ce te aștepți, iar teama de eșec nu e o scuză. Nu când știi că poți mai mult, când decizia corectă e la nici o milisecundă distanță de tine. Ce mai aștepți? Nu ai nevoie de rezolvarea unei ecuații pentru luarea unei decizii.. Iar dacă nu pare a fi cea corecta, atunci e cel mai bun lucru care ți s-a putut întâmpla la acel moment, nu o greșeală..
Ia eșecul ca o oportunitate și oportunitatea transformă-o în reușită!

Elevă la Colegiul Național George Coșbuc, profil pedagogic. Îi place să se implice în orice activitate care implică un spirit energic și creativ, mereu cu zâmbetul pe buze. Pasionată de o diversitate de activități de la dans și sport până la scris și citit. Face parte din echipa POV21 din luna martie și prin implicarea ei în aceasta încearcă să se cunoască mai bine pe sine.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*