Muritor

"în Citește-mă!/De citit" "de POV21"

Compromis.
Privește-mi cerul pitit în doi ochi albaștri,
Astăzi preferă să ascundă versuri din poezii,
Căutându-mi speranța deșartă, pe poteci pierdute în delir,
Cuibărită la pieptul unei proze, creez povești la infinit.
Două cioburi atârnate de lobul urechii, îmi zidesc destinul prin luciditate,
Însă inima străbate sentimente, emoțiile mă afundă departe de realitate…
Și văd cu dispreț o culoare, un chip de lut și-un suflet blând,
Iubirea modelează un ,,oarecare”, îl împinge să-și creeze un început.
Dar mă gândesc:
Ce-i muritorul atunci când uită să viseze, cine are de fapt un sfârșit?
Se întoarce din vise mărețe, lasă-l să-și îngroape trupul în tot ce i-a lipsit.

 

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*