Tânărul care transformă fotografia în fantezii: Răzvan Frângache

Frângache Razvan este un artist contemporan? Muzician? Sculptor? Nimeni nu știe. Este un tânăr de 21 de ani greu de plasat într-o categorie concretă, iar arta sa nu este făcută pentru a fi concretizată sau logitizată pentru o categorie, o piață sau o etichetă, dar care atrage prin abstractivitate și explodează cu şarm. Așa cum spune și Vice România: ,,Românul ăsta face cele mai nebune colaje cu mâncare și obiecte banale”.

 

Î: Din fotografiile tale ne putem da seama că ai un adevărat simţ artistic, cum a început introducerea ta în lumea artei?

 

R:  Totul a pornit instinctiv. Trăind la sat, nu am avut oportunitatea de a cunoaşte extinderea în domeniu, însă văzusem graffiti şi muzică –  începusem cu ele. Apoi am cochetat cu extinderea lucrând şi explorând multe domenii.

 

 

Î: Care sunt domeniile artistice în care acţionezi? Ce anume te inspiră în ele?

 

R: Copiii m-au inspirat în ultimele proiecte, în special  fineţea lor şi inteligența.  Oamenii mă inspiră adesea, eu fiind de părere că reprezintă un vector pe care îl accesăm uşor, şi pus într-o perspectivă (în cazul meu fructe), poate transmite resimţământul pe care l-am trăit gândindu-mă la cum va ieşi totul la final. Domeniile tind spre pop-up şi (plus) o imagine nouă formată de mine ce tinde spre suprarealism.

 

 

Î: Ce ne poţi spune despre ocupaţia de Art Director?

 

R:  Este o ocupaţie cu un mediu util şi plăcut pentru a crea şi a lăsa imaginaţia liberă, nu o văd că pe un lucru bizar; vreau să aduc lucruri noi în domeniu plus multe, multe animale şi fructe, chiar sculptură. Ocupaţia asta este o ştiinţă (mai mult sau mai puţin exactă) care se ocupă cu detaliul unui produs artistic, lucrurile mărunte care fac diferenţa dintre un produs finisat şi un produs care trebuie îmbunătăţit.

 

 

Î: Mai practică cineva din România ocupaţia asta?

 

R: Există un colectiv care se ocupă cu estetica similară ca cea pe care o aplic eu în poze, adică poze cu lumini colorate, fructe, obiecte vintage, etc. Doar 1/2 , deşi până în prezent nu am găsit pe cineva sau o normă care să se focuseze strict pe acest lucru, mi-ar plăcea să fie mult mai mulţi oameni care profesează în această nişă în România.

 

 

Î: Fotografia ta pare o lume a culorilor, ele se nasc din ceva mai nefericit sau reprezintă în totalitate personalitatea ta?

 

R: Reprezintă în totalitate fericirea şi bunăstarea prezentului, ţin să insinuiez că sunt o persoană fără bibliografie, ce iubeşte nespus de mult prezentul. Culorile atrag, respira/inspiră prin imaginaţia mea, mă caracterizează pe mine şi caracterizează şi ,,bomboană” vizuală pe care o expun.

 

 

Î: Dă-ne mai multe amănunte despre sculptura ta, în ce sculptezi şi cât de greu este?

 

R: Sculptez în piatră, modelez în lut/ torn în bronz şi ipsos, nu este catalogată ca fiind o muncă grea. M-am axat foarte mult pe sculptură în ultimul timp, simt cumva că pentru asta sunt făcut! O atrag asupra mea pentru a o putea defini concret şi a o face înţeleasă, este o normă eleganta şi totodată galanta, dar se lucrează mai mereu contemporan. Ţin să dezvolt o latură modernă a sculpturii, printr-un cerc ori o linie de culoare. Atunci când sunt în mediu de lucru mă simt relaxat şi pare că prin ceea ce fac mă încarc. Într-un fel e un egoism, o fac gândindu-mă numai la starea pe care mi-o dă, dar e un sentiment plăcut! Suprarealism.

 

 

Î: Artiştii consacraţi sunt receptivi la ceea ce faci tu ca şi tânăr?

 

R: Ei tind mereu să mă încurajeze şi să mă ajute, mai ales în ultimul timp. Propunându-mi diverse lucruri legate de expoziţii curente, dar ,,la umbra marilor copaci nu creşte nimic” – C.B.

 

 

Î: Ce ne poţi spune despre muzica ta?

 

R: Am tentat/atentat şi încă o fac, cu muzică la vârsta de paisprezece ani, a început cu hip hopul şi a continuat o perioadă lungă. În prezent lucrez cu colegii la o formaţie nouă “THE FRUCTE”, ce pretinde a fi o combinaţie între alternativ indie, electronic şi hip hop. Am experimentat o perioadă lungă până am început să le stăpânesc: acordeon, clapa, fluier, voce.

 

Î: Ce meserie ai vrea să urmezi?

 

R: Din punct de vedere estetic, nu aş merge la o agenţie/angajator. Mă simt atras de antreprenoriat şi freelancing pe domeniile în care activez. Tind mult spre  sculptură/fotografie/mecanisme 4D pop-up/ muzica. Merg mai departe cu ele, fac parte din mine. Sunt din ce în ce mai fascinat de producţia finală a zilei şi ceea ce creez (curiozitatea maximă care îşi petrece timpul constant în mintea mea şi entuziasmul precoce, nu m-ar lăsa să fac altceva). În plan/pe plan, am să fac aceste lucruri în continuare, pe alocuri tâmplărie drept hobby.

 

Î: Ce reprezintă artă pentru tine şi ce crezi că îi trebuie unui tânăr în domeniul ăsta de activitate?

 

R: Curaj, optimism, nebunie. Sunt principalele lucruri necesare pentru a te putea devota unui lucru, oricare ar fi acela, fie că e pescuit, înot, fie că e artă sau ştiinţă exactă. Cunoaşterea domeniului în care exercita persoana respectivă, să ştie dacă s-a mai făcut ce face el sau nu, cunoaşterea mesei de oameni şi unde se încadrează. Recent, stând în Iaşi, am luat în buzunar câţiva lei, căţelul în lesă/mâna/sub braţ/în braţe şi am plecat spre capitala cu gândul de a fi cunoscut, treburile prind culoare aici din ce în ce mai mult într-un timp foarte scurt. Deşi simţeam că nu aveam şanse la început, am ales să cred în ce nu se mai credea. Artă e o pisică  care se rujează singură în centrul oraşului stând pe un trepied sau răţuşca neagră din stolul de pui galbeni, depinde de proiecţia şi viziunea fiecăruia. Rezultatul şi ce e văzut e important, dar prefer să cred că artă este 90% instinct.

 

 

Î: Prietenii tăi te susţin? Dacă da, cum?

 

R: Prietenii mei, mai în glumă, mai în serios, mă susţin ştiind fenomenul meu şi faptul că sunt o figură. Susţinerea cuprinde: o vorbă bună, un mic gift, lucruri basic, dar care ajuta.

 

Î: Crezi că există o diferenţă între Răzvan, persoană de zi cu zi, şi Răzvan, persoană artistică?

 

R: Nu există diferenţe, strict una şi acceași persoană.

 

Î: Cum pui ideile în aplicare pentru pozele tale?

 

R: Ideile apar în satul meu şi acum, mai nou, în Bucureşti. Ies pe uşă, deschid poarta, colind puţin sătul şi intru în casele prietenilor/rudelor şi colecţionez material, apoi mă gândesc cum voi da o formă pentru ceea ce am adunat în aşa fel încât să aibă un mesaj/un înţeles/un rost. Este un proces simplu, zău!

 

Î: Ce artişti te inspiră? (Şi pe planul muzical şi pe planul fotografic.)

 

R: Încerc să stau cât mai departe de acest element de inspiraţie ce aloca alte persoane cunoscute, în vogă. Caut mai mult în mine, rumegând în independenta. În alte cuvinte, eu sunt singurul artist care mă inspiră, iar lumea înconjurătoare şi evenimentele prezentului sunt muza mea, poama ochilor mei.

Î: Care sunt persoanele cu care colaborezi cel mai uşor?

 

R:  Nu am colaborat cu persoane pentru un anumit proiect, doar ne-am ajutat repciproc cu o poză/un sac de ipsos sau un studio de înregistrare, orice ne facilitează procesul creativ!

 

Î: Pentru tine, ce face o colaborare cu un model sau cu alt muzician o colaborare „bună”?

 

R: Am o tematică selectivă ce inspiră spre bizar atunci când aleg un domeniu de colaborare, dar şi aici tind să lucrez cât mai independent.

 

Î: Sfaturi pentru artiştii începători?

 

R: Consider că nu există începători/începător în niciun domeniu, bunicul meu spunea : ,,dacă eşti deştept, rezolvi orice” am rumegat asta ceva timp şi am înţeles ceea ce voia să spună. Atât timp cât ai o prismă bună/ un ochi fix/ curaj şi voinţa, poţi fi la fel de profesionist ca idolul altora. Sfaturi: dacă nu ai chei la uşi să le forţeze, foloseşte un fier forjat turcuaz sau un brici roz.

 

 

Î: În anii de lucru, ce ai învăţat? Care sunt lucrurile de evitat?

 

R: Nu este nimic de evitat, dar este bine ca totul să fie în limita bunului simţ. Acceptarea este greu de acordat, dar la final este un privilegiu dezvoltator ce prinde bine caracterului, am învăţat că totul este simplu şi plăcut indiferent de circumstanţe, dacă ştii să faci ce e mai bun din prezent, din ce ai şi din fiecare situaţie cu care te confrunţi, fie ea bună sau rea.

 

Emilian Horea

Ștefan Răschip

 

 

Horea Emilian
Horea Emilian
Emilian Horea este un pasionat înrăit de literatură. Învață la Colegiul Național ,,Liviu Rebreanu" și adoră să scrie poezie. Îi mai place filosofia, să citească și să se implice în activități sociale. Se descrie ca fiind o persoană sociabilă, sensibilă și entuziastă iar în timpul liber participă la ateliere de creative writing și teatru.
Articolul precedent
Articolul următor

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare