Interpreta de muzică populară ,,cu codițe de la Bistrița” pregătește noi surprize muzicale

"în Texte" by

Alina Ceuca sau fata cu codițe de la Bistrița este o tânără interpretă de muzică populară, care și-a construit renumele încă din anii copilăriei, mai precis de  la vârsta de zece ani.  În acea perioadă, a înregistrat primul cântec ,,Frunză verde io-s  fată de la Salva”, iar la puțin timp după aceea s-a remarcat în lumea muzicală, fiind invitată la diferite emisiuni televizate.

Mai târziu,  a fost preluată sub tutela protectoare a  Valeriei Peter Predescu, sub care a cunoscut o evoluție din ce în ce mai rapidă și  astfel a ajuns să fie cunoscută la nivel național, datorită  numărului mare de concursuri și spectacole la care a participat.

După cum afirmă Alina, muzica a purtat-o departe prin lume,  chiar și peste Oceanul Atlantic, în Statele Unite,  dar și multe alte țări europene, ceea ce a contribui la creșterea renumelui ei. În prezent, cântecele ei se  bucură de mult succes, având  lansate două  CD-uri.

 

Î: Alina, care este parcursul carierei tale?

 

R: Am început să cânt de la vârsta de zece ani. Prima dată am cântat într-un studio de înregistrări din Maramureș și am înregistrat cântecul ,,Frunză verde io-s  fată de la Salva”, iar motivul pentru care am ales acest cântec din zona Maramureșului  se datorează faptului că tatălui meu îi plăcea acea zonă foarte mult și îl înțeleg pentru această preferință. Îmi place și mie pentru  muzica de acolo, parcă este mai veselă. După câteva zile, după ce am înregistrat cântecul în studio, am ajuns la Etno, după care m-au văzut profesorii de la școală și am început să cânt la serbările școlare. Eu nu am început la școală ca alți colegi de-ai mei, am început  serios direct în televiziune, în studio-ul de înregistrări. De atunci, am continuat fără nici măcar o pauză, deja sunt cincisprezece ani de când cânt. Când eram mai mică m-a văzut doamna Valeria Peter Predescu la un spectacol. Aceasta mi-a sugerat să merg la dumneaei în grup, fiindcă chiar atunci a pus și bazele grupului. Îmi place să duc la bun sfârșit un lucru în momentul în care mă implic,  fără să dau înapoi, iar drept dovadă stă activitatea mea încă de când am început să fac parte din grupul doamnei  Valeria,  până în prezent. Dânsa nu mai este printre noi, dar pentru cei care am făcut parte din acel grup este vie amintirea dumneaei. Sunt cea mai mare din acest grup, atât ca vârstă, cât și ca vechime.  Am colege care s-au lăsat de cântat, în schimb  venind altele noi, însă eu am rămas încă de la formarea acestuia.

 

Î: Cine se ocupă de acest grup în prezent?

 

R: Se ocupă domnul Alexandru Pugna și domnul Nicu Predescu, băiatul doamnei Valeria, care este la Bistrița. Ne cheamă la repetiții înainte de spectacole, ne dă idei despre ce am putea cânta; dânsul are acum mai mult grijă de noi.

 

Î: Bănuiesc că ai participat la multe concursuri. Care sunt cele mai importante premii pentru tine?

 

R: M-am bucurat de toate premiile, dar pentru mine a fost o surpriză când am câștigat premiul special al juriului la un concurs din Fălticeni; acest premiu mi-a fost acordat de domnul Grigore Leșe. Modul în care mi l-a acordat a fost deosebit, sa vă explic și de ce spun asta. Am fost anunțată că trebuie să fiu prezentă în gală, alături de toți premianții. A doua seara m-am prezentat alături de toți cei care au fost anunțați de către organizatori că o să fie premiați. La premiere s-au dat mențiuni, premiul trei, doi, unu, inclusiv marele premiu. Am rămas plângând lângă scenă că eu nu mai iau niciun premiu. Nu îmi explicam de ce am mai fost strigată pentru a mă prezenta la gală, dacă eu nu am premiu. La un moment dat,  după ce s-a dat trofeul pe care îl consideram eu cel mai important, ni s-a spus ca acum vine premiul special din partea juriului, premiu pe care eu l-am primit. Domnul Grigore Leșe m-a chemat pe scenă și m-a prezentat tuturor, evidențiind  în special modul cum aveam codițele împletite,  căci eu așa mergeam la toate concursurile. Atunci mi-am dat seama cât de important e premiul special al juriului, mai important decât trofeul cel mare. Aveam paisprezece sau cincisprezece ani când l-am primit, eram mică.

 

Și uite așa am continuat de-a lungul anilor să merg la concursuri, să câștig multe premii. De fapt, la toate concursurile la care am participat am luat și premii – mai mici, mai mari, mai importante. La fiecare concurs la care participam, mama îmi împletea codițele, timp de șase ore. Prima dată m-a împletit bunica, dar cum e în vârstă nu putea să vină cu mine peste tot, pentru că era nevoie să mă împletească în alte județe. Apoi a învățat și mama, care mă împletea până și în tren. Mama mea mă însoțea mereu la concursuri, până când m-am căsătorit.

Î: De la cine ai preluat abilitatea de a cânta?

Mama cânta prin casă încă de când era mică. De la ea am învățat să cânt, a fost ca un profesor pentru mine. Odată a venit nașa cu mine pe la evenimente și la studio a venit domnul Gelu Furdui de la Cluj și îi zicea „Măi Genuca, apucă-te și tu și înregistrează, că uite ce voce frumoasă ai”. În acest fel, el a convins-o,  și mai mulți oameni de specialitate au ajutat-o să înregistreze un CD de paisprezece piese, din câte știu. Noi două avem trei duete care au apărut de câteva ori la televizor, când eram mai mică. Îmi doresc foarte mult să mai înregistrăm piese împreună, însă trebuie să  reîncep să îmi lucrez vocea, pentru că mi-e dor și ar fi păcat să las așa brusc.

Î: Ce ne poți spune despre CD-urile pe care le-ai înregistrat?

R: Primul CD l-am făcut la șaisprezece ani și cel de al doilea, acum trei ani. Mai am încă un CD scos pe piață de pricesne pe care l-am făcut anul trecut și l-am lansat de Florii. Cu acest CD am fost invitată în Suedia de Preasfințitul Macarie să cânt și să-l duc românilor de acolo. Cu CD-urile mele am ajuns și în America să cânt în toamnă – asta se întâmpla  anul trecut. Până acum mă mândresc că am ajuns să vizitez aproape douăzeci de țări în care am avut ocazia să le cânt românilor. Acum în decembrie o să merg în Madrid.

 

Î: Momentan ai un nou cântec în pregătire?

R: Tocmai am filmat un videoclip pentru  un cântec patriotic și de abia aștept să îl prezint oamenilor. Mai pregătesc pentru sărbătorile de iarnă o colindă, alături de încă trei colegi de ai mei. Pe viitor îmi propun să înregistrez și alte melodii și să fac niște videoclipuri la cele mai vechi.

 

Î: Ce înseamnă muzica pentru tine până în prezent?

 

 

R: E cea mai importantă după Alex, băiețelul meu. Cu muzica trăiesc și mă relaxează, îmi oferă stări de relaxare și fericire. Oricât aș fi de supărată, când cânt sau ascult muzică parcă uit de toate.

 

 

 Î: Dacă nu ai fi ales să cânți, te-ai fi văzut având altă meserie?

 

R: Da, când eram mică desenam prin toate caietele rochii, haine. Tot timpul când mergeam prin emisiuni și mă întrebau „Ce vrei să faci când ești mare?”, ziceam că eu o să fiu designer vestimentar. Și uite că acum creez haine, dar costume populare și îmi personalizez propriile rochițe. Momentan o ajut pe mama mea acasă, fiindcă avem un atelier de broderii. Mama face costume populare de peste patruzeci de ani, cu asta se ocupă, iar acum când stau mai mult pe acasă, o ajut și eu.

 

 

Î: Ce genuri de muzică abordezi la diversele evenimente la care ești invitată?

R: La evenimente cânt toate genurile muzicale. În localuri am cântat o perioadă cât am stat în Bistrița, dar acum cânt la nunți, botezuri și alte evenimente.

 

De exemplu, am participat la un concurs de muzică ușoară susținut la Alexandria, la care am luat locul doi. M-am împrietenit cu o doamnă de la Centrul de Cultură, care m-a încurajat să merg și la festivaluri de muzică ușoară. Până la urmă m-am dus și am cântat două piese ce aparțin Mădălinei Manole si Mirabelei Dauer. A fost o experiență frumoasă, deși nu m-am regăsit deloc. Adrian Sînă mi-a spus că am cântat mult mai bine decât alții care cântă numai muzică ușoară, dar că  se simte în vocea mea că eu cânt muzică populară.

 

Î: Care este ultimul concurs la care ai participat?

R: Nu am mai participat la concursuri de trei ani. Am avut parte atât de dezamăgiri, cât și de bucurii și mi-am dat seama că nu a fost în zadar, că am participat la concursuri în momentul în care am fost în America, pentru că mi s-a cerut un dosar pentru a putea cânta pe teritoriul Americii, de diplome, albume și articole traduse. Atunci mi-am dat seama cât de bine mi-a prins că am participat la concursuri, deși credeam că ele reprezintă o pierdere de vreme.

 

Pot să spun că mă bucur că am crescut alături de doamna Valeria Peter Predescu, fiindcă am avut mult noroc, așa am ajuns să fiu cunoscută de lume; în țară, în special, fiindcă mă ducea peste tot cu ea la televiziuni și spectacole. Toată lumea mă știa de „fetița cu codițele de la Bistrița”, oriunde m-am dus. Acum am trecut la năframă, dar poate o să îmi fac din nou codițe, că mi-e dor. Cel mai mult am avut părul împletit in nouăzeci și unu o coadă, nouăzeci și unu cealaltă. Mai puțin de cincizeci și unu de cozi nu am avut niciodată, deoarece tot timpul trebuia să fie un număr fără soț.

Femeile sunt cel mai mare izvor de talent. Talentul Alinei Ceuca este darul lui Dumnezeu pentru ea. Ceea ce face cu el este darul tinerei interprete pentru Dumnezeu.

 

 Bontas Gina

Lorena Doris

A absolvit Liceul Teoretic Solomon Haliță- Sîngeorz-Băi, profil filologie, în prezent este stundentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Babeș-Bolyai. A cochetat cu scrisul încă din copilărie, momente în care a schițat primele poezii care au pus de fapt bazele primei sale cărți. Până în prezent a scris două cărți. “De dorul tau...” o carte de poezii și proză scurtă “Certată cu Dragostea” un roman care surprinde perioada adolescentei. În mâna ei orice condei pare însuflețit!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*