Sufletul meu și iubire

"în Texte/Păreri și opinii" by

M-am săturat de viața asta și de tot ce mă înconjoară. Tot ce am e durere, m-am săturat ca azi să râd și mâine să plâng. M-am săturat de mine, m-am săturat de viață.

Da, te iubesc, dar tu ai nesiguranță în tot ce mă privește. Nu mă consider superioară, dar mă consider diferită, am un suflet diferit, am dorințe diferite. Vreau liniște, dar te vreau și pe tine. Cer prea mult cred și de aceea sufăr..mă doare , mă doare inima. Vreau doar să mă trezesc a doua zi și să îi văd pe ceilalți cum mă aruncă într-o groapă. Nu-i de mine viața…nu-i de mine fericirea. Ești un om bun, prea bun, dar si viceversa…eu sunt defectă, așa mi-a fost dat. Sunt o fraieră, că nu îmi permit să fiu fericită. Nu îți vorbesc suficient,nu avem gânduri comune, dar îmi doresc din suflet, m-ai învățat să trăiesc cu tine, dar nu si fără.

Eu cedez, cedez. Nu e om pe lumea asta să fie etern lângă mine. Mă văd acum, îmi vine să mă lovesc așa tare. Sunt atât de singură și disperată. E atâta liniște și nu te mai simt aproape, cum să trăiesc, cum? Nu pot, eu sunt nimic. Liceul e nașpa, toată lumea te consideră un ratat și când își pun pata pe tine te distrug. Pentru că nimeni nu se gândește cum te simți tu când te pui seara în pat și dai drumul la melodia care îți amintește de tot. Cum plângi și simți că vrei să bei și să fumezi ca un disperat doar ca să umpli golurile care dor al naibii te tare, la propriu. Pe de altă parte arată-mi un adolescent care are o relație bună cu parintii. Adolescența e un calvar și restul oamenilor din societate nu ne înțeleg, me judecă. Sunt nebună pentru ca am trecut de la starea mea față de tine la tot ce se întâmplă în jur. Ceea ce vreau să spun este că poate colegul ăla care tace mereu și e catalogat prost din ultima bancă doar pentru că nu e bun la mate nu înseamnă că așa și este. Vreau să fiu bunică și să prind ultima zi din viață momentul în care măcar o persoană va privi dincolo de copertă. Revenind la ale mele, sufăr prea mult, și asta încep o cred eu fără să o aud din exterior. Aș renunța la sentimente dacă nu aș iubi așa mult să scriu.

Aș vinde iubirea, aș fi bogată și fericită. Aș fi bună la mate și poate aș trece la chimie. Dar uite că nu a fost să fie așa, m-am născut să fiu o colecțiomară de sentimente. O mare luptă se dă între mintea și sufletul meu în fiecare zi. Totuși, ce sunt eu? M-ai iubit și te-am iubit, ai fost aici si ai plecat. Rândurile acestea probabil ca nici nu au sens pentru unii. Secretul e să citești printre rânduri, nu aș scrie pentru oricine. Ador să îți transpun pe foi ochii verzi și florile de cireș. Mă reprezintă și mă leagă de tine. Totuși m-am întors și m-ai alungat, am să dispar definitiv din tine și o să te urăsc cu fiecare frunză care acoperă asfaltul rece de toamnă. Cu fiecare rază de soare care îmi mângâie pielea albă ca varul. Cu fiecare izbire a mării de nisipul fierbinte. Cu fiecare stea,de pe cerul fiecărui muritor. Totuși, stai liniștit străine. Pe tine te iubesc etern, aveam o discuție cu cuplul „sentimentele mele și literatura”.

Elevă a Liceului Tehnologic Telciu. Misterioasă și dornică de afirmare, cochetează cu drama și romantismul în moduri superlative. Ambițioasă pentru cât mai multe realizări, este de părere că totul vine dintr-un interior spre un alt interior. Pe viitor dorește să scrie o carte, fiindu-i ca scop principal ideea de a se face auzită de cât mai multe minți și suflete.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*