Și-mi amintesc cu nostalgie

"în Texte/Poezie și literatură" by

Cu greu,
printre norii nopților de frenezie,
trece amurgul
și mă regăsesc
prin roua dimineților târzii.
Zine-n şir,
nopți la rândul…
rătăcind după câte o amintire.

 

Speram să treacă fiecare zi;
amară și dulce pe alocuri…
copilărie.

 

Și entuziasmul primelor nopți pierdute,
nu l-am înțeles…
Acum
mi-au adus gânduri plăcute.
Momente de neuitat și prietenii,
frumusețea zilelor trecute.
Mult timp petrecut frumos,
la fel de mult irosit
şi greu de înțeles erau multe.
Şi, din curiozitate,
oricare ar fi vrut să simtă
gustul unui cuvând,
cel care ne aducea fiori pe spinare:
A naibii: matuziare…

 

În apogeul unui destin,
latent în amar,
dar la prima vedere împlinit;
din praful aripilor pe care timpul le-a vrut rupte:
inocența,
puritatea,
farmecul vieții și al celorlați
dispare…

 

Şi ce faci?
Când doar cele mai negre gânduri…
doar răul mai aduce stropi de culoare
și
doar durerea
aduce puțină alinare.
Când fiecare pas e calculat și precis,
când te înconjoară prea multe variante
şi eşti indecis…
încerci să te complaci cu ce-ți aduce inerția?
Spui adesea: așa mi-a fost scris?

 

Dar nu cauți
nici măcar pentru o clipă
colțul de paradis.
Fie el doar o iluzie
sau…
un un adevăr promis,
frumos, de nedescris.

 

Și ne amintim cu bucurie…
Toate câte s-au întâmplat,
rămân undeva-n neştire.
Ne pierdem timp,
sub apăsarea fiecărei nemulțumire
sau nedumerire.
Ne deranjează,
ne doare,
ne dezgustă,
ne îngrozește
și…
încă nu înțelegem
nici ce ne menține,
nici ceea ce înseamnă acel „treci peste”.

 

Aşteptăm?
Ne pierdem interesul.
O dorință
încă arde-n fiecare,
dar simțit ajunge efortul fiecărui pas.
Ne dedicăm timpului rămas?
Atunci când înțelegem că tot răul,
într-un fel sau altul,
ne-a deschis ochii,
ne-a adus prezentului…
atât de mult bine.
Ne redresăm? Păşim strâmb.
Ne agățăm de ceea ce ne aduce timp,
cât mai mult timp… în avans.

 

Şi-mi amintesc cu nostalgie,
asemenea oricui,
de dragul orei târzie…
printre rândurile care au rămas
și gândurile răstălmăcite
ajung aliniate
de dragul frumuseții vieții
şi al durerii cerute,
trecute.

 

Ne facem rău,
într-un fel sau altul,
pentru amăgire;
Fiecare
căutând sentimentul de bine.
Regretăm și ne grăbim
Spre trecerea zilelor prea multe.
Şi în memoria tuturor
zilelor netrăite care vor
cu ardoare, fiecare,
să fie vie…
Parcă cu ochii acoperiți,
alergăm nestingheriți
prin mulțimea celor rătăciți
și nemulțumiți
de teama acelui „poate”
care precedă un „va fi bine”.

 

Și oricât ar fi de puțin,
pe parcurs ne izbesc toate…
frica şi extazul,
dezamăgirea,
regretele și nemulțumirea.
Cu greu ne găsim
libertatea şi luciditatea,
sau
timp de cugetare.
Însă tânjim după liniște
și după coerență în gandire…
Şi oare merită tot efortul
pentru puțină fericire?

„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌?? Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*