La mulți ani Armatei Române!

"în Texte" by

Avem mai multe sărbători decât zile în care muncim; orice calendar e așa, în fiecare zi putem sărbătorii ceve… grație faptului că multe s-au mai întâmplat până în ziua de azi. Data de 25 octombrie este Ziua Armatei române. Apare în calendarul ortodox? Nu știu… probabil nu. Este stabilită la nivel global sau UE o zi de omagiere pentru cei numiți „eroi căzuți pe câmpul de luptă”? Nu chiar… Ei bine, nu toate țările au stabilită o dată anume ca sărbătoare a armatei. Însă în Franța, Germania, Italia și – ia ghiciți unde – da… și la noi se întâmplă asta. Dar de ce?

Dând timpul înapoi cu vreo 70 de ani, în 25 octombrie 1944, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a Române, a decis să pornească ofensiva pentru eliberarea orașului Carei, ultimul colț de pământ românesc aflat sub ocupație maghiară.

Totodată, această dată este strâns legată de Regele Mihai I al României – în 1944 acesta împlinea 23 de ani. Acesta cu două luni mai devreme scosese România din războiul contra Națiunilor Unite și pornise lupta pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Dorința generalului Gheorghe Avramescu, cea de a-i face un cadou memorabil este motivul mișcării ofensive menționate anterior.

Evenimente mărețe pentru micuța noastră țară, personalități puternice, dar e doar atât? Îl comemorăm pe Regele Mihai I al României, care de puțin a plecat de printre noi; Curajul generalului Gheorghe Avramescu, poate multe alte evenimente care s-au întâmplat în această dată a lunii octombrie, dar nu e doar atât.

 

Transilvania, „leagănul genezei și al evoluției istorice a poporului nostru”. Ziua Armatei Române este strâns legată și de această zonă; obiectivele și intențiile Armatei românie, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naționale precum unitatea, independența și integritatea teritorială. Data de 25 octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire națională… O zi în care armata și-a îndeplinit menirea, „menirea firească, accea de a readuce la hotarele ei patria care a zămislit-o”.

 

Oare de când sărbătorim și cum sărbătorim Armata Română?

În 1830 a fost anul înființări armatei române moderne, iar până în anul 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. E de înțeles, probabil până în 1944 nu a avut loc vreun eveniment atât de semnificativ pentru idealurile naționale la care s-a raportat armata.

Ziua Forțelor Armate Române a fost sărbătorită pentru prima dată la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilită ca zi aniversară ziua de 25. A devenit simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, zi întipărită în sufletele românilor care-și iubesc țara, zi în care țara își sărbătorește armata și pe cei care au fost în slujba ei.

 

Revenind în 2018… Ziua Armatei Române va fi sărbătorită în acest an prin manifestări organizate în principalele garnizoane ale țării și în teatrele de operațiuni ale bazelor militare – conform MApN (Ministerul Apărării Naționale). În capitală, la Muzeul Militar național „Regele Ferdinand I” va fi Ziua Porților Deschise – aceset muzeu poartă numele unei personalități care, în caz că nu știați, a fost al II-lea rege al României și totodată bunicul Regelui Mihai I al României.

Cu prilejul acestei zile, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei, comandamentele, marile unități și unitățile militare de pe întreg teritoriul țării organizează Ziua Porților deschise, activități cultural-artistice și sportive, simpozioane, întâlniri cu veteranii de război, expoziții, gale de filme, spectacole și activități de îngrijire a cimitirelor și a monumentelor eroilor. Și… cel mai important – din punctul meu de vedere – activități de promovare a profesiei militare, pentru că armata nu mai este obligatorie, iar dacă nimeni nu mai dorește de bună voie să ne apere, ce facem în cazul unui război sau în caz că vreun dictator dement devine atras de țara noastră și o vrea cu forța? Chiar dacă așa ceva este puțin probabil, puțină instrucție, disciplină, umilință și respect față de țară nu-i strică nimănui.

 

Fiind o zi de contemplare și de omagiere națională, orcât ne-am considera de patrioți sau nu, hai să încheiem într-un mod care să ne pună puțin pe gânduri… „Provocăm războiul ca să putem trăi în pace”, așa spunea Aristotel. Dar nu facem asta fiecare dintre noi, nu toți avem parte să gustăm extazul și oroarea războiului, dar toți dorim pacea în lipsta intereselor de rea credință.Unii își riscă viața și chiar și-o pierd în mai puțin de o clipită, încercând doar să-și justifice menirea și să-și onoreze datoria. Iubire de țară? Curajul de a te sacrifica pentru o lume mai bună? Poate e puțin cam deplasată acestăidee de la subiect, dar dacă toți din această țară, zilnic, ne-am gândi măcar pentru o clipă la fiecare om care și-a dat viața sau și-a dedicat-o pentru binele, libertatea și viitorul nostru… Atunci, oare am mai avea timp să fim incorecți, corupți sau needucați și ușor de influențat de către cei care aparent ne vor răul, deși prin funcțiile deținute le-ar sta în putere și, mai important, ar trebui să lupte și ei de dragul binelui tuturor. Dar acest aspect este doar un subiect de reflectare, în lipsa altor preocupări. În orice există părți bune și rele, fiind la latitudinea perspectivei care le cugetă și totodată avem motive de regret, dar și de bucurie.

„Libera me de ignem fidem scriptum est enim in ortum tenebris...”✌?? Student U.B.B. ~ Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Bună! Pe lângă educație, mă pasionează arta, scrisul - arta cuvântului - în mod special. Ador filosofia, ficțiunea, paranormalul, groaza, misterul, drama și îmi place să scriu, atât în proză, cât și în versuri. Valorific, prin cât mai multe detalii și, preponderent, prin narațiune subiectivă: acțiunea, impactul, latura moralizatoare și varietatea interpretărilor oferite unui text. De asemenea, în poezie, cultiv simbolism, o estetică a urâtului patologic, tristețe, nostalgie și profunzimea emoției încifrate. Îmi doresc să plasez cititorul în centrul poveștii ori să îl pun pe gânduri; să ofer idei, momente, perspective, teme și motive de reflectare sau contemplare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*