Mintea și conștiința: granița dintre psihologie și robotică

"în De simțit/Psihologie & relații" "de POV21"

Acum un an, bunicul meu a trecut în neființă după o lungă luptă cu cancerul pulmonar. Fiind nepotul lui preferat, mi-a dăruit, cu puține săptămâni înainte de sfârșit, un ceas Atlantic cu o vechime de cincizeci de ani.

Atunci am înțeles că urma să trec într-o nouă etapă, că odată cu moartea lui sfârșise și copilăria mea. Începea maturitatea. Simbolic, prin acel ceas, am primit cincizeci de ani să fac ceva semnificativ!

Ultimele luni din viața lui, bunicul s-a zbătut să poată respira. Creierul nu se mai oxigena adecvat, iar mai mult de trei cuvinte consecutive nu putea pronunța. Am fost interesat de biologie încă din clasele primare și simțeam cum fenomenul acesta le întrecea pe toate: o ființă cuvântătoare transformată de reacțiile chimice din organism într-una aproape necuvântătoare.
Și am început să mă gândesc de unde începe această poveste misterioasă. Unde te duci când îți pierzi conștiința?

Creierul este un super computer biologic, ce funcționează după o serie de reacții electro-chimice. Mintea ta este suma urmărilor acestor procese. Cu alte cuvinte, exiști pe baza unor reacții chimice. Fundamental, gândurile conferă continuitate și dau mirajul existenței. Iar dacă existența este un soi de iluzie, moartea rămâne una din cele mai mari farse cosmice.

În momentul în care o bacterie, un virus distruge corpul unei gazde, corpul continuă să-și păstreze aceleași procese. De ce nu există o diferență chimică între un organism viu și mort?

Tu ești tu în acest punct în timp, dar senzația de continuitate din cauza proceselor de care ești conștient îți confirmă pătrunderea în viitor. O traumă este un dezechilibru energetic ce duce la pierderea controlului unui sistem, care este precum un boxer care este făcut knockout. Dar în tot acest timp, în creier, subconștientul continuă aceste procese care te țin în viață.

Îmi aduc aminte cum ne jucam în liceu o parte din colegi și dintr-o glumă proastă am rămas fără aer în timp ce un coleg îmi arăta o prindere de gât ca auto-apărare. Brusc, am închis ochii și simțeam cum dispar pentru câteva fracțiuni de secundă. Respirația s-a reluat și m-am ridicat speriat.

Când îți pierzi conștiința, în acest moment, tot ce înseamnă minte, tot ce ești tu, toată continuitatea a ceea ce ai fost, ești și vei fi în această lume fizică începe să se suprapună într-un singur punct.

Un moment mai târziu procesele se reiau, deblocând toate informațiile din creier pentru supraviețuire. Dar tu unde te afli în acel timp?

Putem spune că dacă un om își pierde conștiința, moare? Dacă o nouă conștiință apare în creier în locul celei moarte, vei fi tot tu?

O nouă conștiință este o nouă persoană. Toate acele memorii și structuri cognitive sunt pasate de la conștiința moartă la cea vie, iar tu în realitate ai fi un impostor, o clonă. Stăpânind același trup și aceiași minte, dar cu un alter-ego.
Un lucru este cert… Omul de ieri nu este omul de azi, iar omul de azi nu este cel de mâine.

Buddha a spus că gândurile dau naștere realității. Fizica cuantică de azi explică ceea ce ne-a spus și el acum 2500 de ani, cum trăim într-un univers holografic, unde conștiința dictează…

O minte bolnavă va duce la o realitate urâtă. Dar o realitate urâtă va duce la o minte bolnavă?

Materia este energie condensată! Și pentru prima dată, aflăm că suntem nu numai materie conștientă de ea însăși, ci și energie nemuritoare.

O altă experiență am avut-o într-un restaurant unde am văzut o fată fără un braț care se chinuia să ducă o tavă cu mâncare. Un prieten mi-a spus imediat: Fata aceasta are nevoie de un braț nou! Are nevoie de o a doua șansă. Așa s-a născut un vis de-al meu. Să înțeleg organismul și să creez organe artificiale.
Am văzut în diverse documentare și am citit în cărțile celui mai mare futurolog din lume: fibre de neuroni prinse între lamele și animate de energie electrică la o frecvență corespunzătoare au început să activeze independent dispozitive mecatronice!!! O firimitură din mintea complexă a unui șoricel, se află într-o mașinuță care se mișcă independent.
Mă obsedează ideea în care îți poți muta mintea, conștiința, sufletul într-o mașinărie. Corpul biologic este partea mecanică, mintea este programul, conștiința este programatorul. Ghiciți cine a fost primul!

Poate tehnologia să aducă un om înapoi la viață? Aștept cu plăcere ziua când un domn cu o mână mecanică îmi va strânge mâna și va simți finețea și căldura unei mâini naturale.

Atunci biologia și tehnologia vor fuziona. Vom putea spune pentru prima dată în istorie că am creat emoție artificială.

Student la mecatronică, Universitatea Politehnica București, pasionat de robotică, știință popularizată și literatură Sci-Fi, consilier educațional, este un iubitor al psihologiei, leadership-ului și scrisului. În conflictul dintre umaniști și realiști, acesta continuă să demonstreze unificarea dintre imaginație și logică. Adoră călătoriile lungi, puzzle-uri și strategia, filozofia și simbolistica, dar mai ales, provocările intelectuale din știință și tehnologie.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*