Maftei Pop, românul care a trăit 148 de ani!

"în Texte" by

Pop Maftei s-a născut în anul 1804, într-un sat al regiunii Cluj. Acesta a reușit să trăiască în mod miraculos până la vârsta de 148 de ani, adică aproape dublul vârstei pe care o ating românii din perioada noastră, iar pentru perioada lor era un record mondial. În 1800 nu se trăia bine, nu se trăia frumos și nici liniște n-aveai. Date fiind circumstanțele, intrai în groapă înainte de 50 de ani.

Domnul nostru Maftei este descris ca fiind o legendă a locurilor. Toți știu de acest stâlp de om care mânca trei mese odată și căra butuci grei pe umeri ca pe niște pene. Era cât doi bivoli grași ca forță, iar plugul îl mânuia cu o singură mână și cu destul de multă ușurință.

Nu avea casă și își ducea nopțile sub bolta stelelor împletită de stele. Când era frig, sătenii locului îl pofteau la ei, dar acesta refuza și se mulțumea cu un umil grajd de animale, să nu deranjeze prea tare gazda… modest om!

Lucra cu ziua la diferite munci ale câmpului, împreună cu țăranii. Ce este de menționat e că acest Goliath de Transilvania a continuat să practice aceste munci până la sfârșitul vieții, fără să se vaite de nimic! Se spune că la 100 de ani ai săi făcea cu ușurință brazda să stea la dungă și la 120 de ani, căra în cârcă butuci mari și grei, de la trei kilometri de casa, din pădure.

Ce să mai, omul era o adevărată forță a naturii. Umbla mereu cu pieptul dezgolit, și când era ger de crăpau pietrele și nu-l atingea nicio boală.

Oamenii de știință l-au luat cu asalt pe domnul Maftei, pentru că devenise o atracție. Acesta le-a declarat că s-a mutat din satul lui natal pentru că atunci când era mic și păzea oile, un copil îl necăjea și i-a dat doar o bucată ca acesta să cadă lat, mort și fără suflare la pământ. Din acel moment a fost văzut ca un criminal, dar el nu se considera. Nici nu-l lovise așa tare…

Era iute și agil, vedea ca un șoim și se mișca mai repede ca un adolescent. Treburile de prin ogradă erau gata de mult timp, până la nouă dimineața. Părul lui, și la 140 de ani, era ca pana corbului, cu puține îmbunătățiri de alb pe ici pe colo.

I se spunea Mutu și a scăpat de molimele lumii. Ciuma lui Caragea n-a aflat de el și viceversa. A fost contemporan cu toți cei care au fost menționați în cărțile de istorie ca fiind înfăptuitorii unirii și a murit în plin regim comunist, la Osoi, pe data de 15 martie 1952. Ce om! El însăși a fost o parte a istoriei. Însă a fost și el puțin ciudățel… omul n-a fost niciodată căsătorit și oamenii nu știau de ce are ambiția asta, să rămână singur. Mânca de trei ori pe zi, cât trei oameni la un loc, mămăligă cu lapte și cu brânză. Când avea satul ospăț sau părăstas, gusta din carne. Dar în rest, mămăligă, lapte și brânză. Avea o forță musculară nemaiîntâlnită de consătenii lui. Era o forță a naturii. A murit și de bătrânețe (la 148 de ani poți să te aștepți), dar ni se specifică de către C. I. Parhon, academician care i-a studiat o parte din viață, că și din cauza unei tumori la  care organismul nu a rezistat.

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*