La zbatere proscris

"în Texte/Poezie și literatură" by

Nu mă lăsa să-mi pierd sufletul într-un mormânt, sunt prea fragilă să gust fructul amar al infernului
Nu înving forțele supranaturale, azi mă dedic întru’ totul neantului, sunt o parte din el, o fâșie atât de neînsemnată,
Plec capul să-mi văd pașii, urme lăsate într-un gol cu-n ecou.
Cine va străbate aceste meleaguri, după ce trupurile noastre vor pieri?
E timpul atât de ireversibil, ne scapă printre degete, ne contopim, îl lăsam mrejelor negre, ce bântuie lumea de atâta timp,
Mă întreb, unde e culoarea? Ce ne face să plutim peste bariere nemărginite, ascunse într-un lait motiv, acolo străbat asemeni unei năluci, determinată să privesc negrul, dar eu aleg să îl simt, se strecură sub piele, intră în vene și-mi lasă venin,
Acum e o dulce plăcere, să mă regăsesc unde am străbătut necontenit,
În zadar, nu poți gândi când trăiești în delir…sau poate viața ți-a pregătit o provocare, să simți când nu e nimic de simțit…

 

Elevă la Colegiul Național „George Coșbuc", dornică de a-și cunoaște propriul sine prin poezia contemporană. Este o persoană deschisă, pregătită să ofere sfaturi și să accepte la rândul ei!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*