Festivalul Național de Filme Documentare din Galați a oferit marele premiu etnologului Iosif Ciunterei

"în Texte" by

Despre Iosif Ciunterei se va mai auzi multă vreme de acum încolo…

Recent, etnologul Iosif Ciunterei a reușit, prin participarea la Festivalul Național de Filme Documentare din Galați, să  obțină două premii  valoroase pentru Ținutul Năsăudean. Dedicate  strămoșilor noștri, ce au lăsat o ladă de zestre foarte bogată, cele două materiale etnografice  „O lingură de păstorit”  și  „Lăutul hainelor”, au fost premiate în cadrul aceluiași eveniment cu marele premiu al festivalului, trofeul  ( „O lingură de păstorit”),  respectiv premiul întâi („Lăutul hainelor”).

E primul festival la care am participat și iată, am și câștigat chiar două premii importante. Cu siguranță de azi  lucrurile se vor schimba;  voi încerca să mai particip la festivaluri de filme etnografice pentru că în primul  rând așa voi reuși să mă fac cunoscut printre oameni de cultură, iar în al doilea rând să ne facem lada de zestre a ținutului năsăudean cunoscută prin intermediul unor astfel de evenimente.  Văzând câtă bucurie le-am adus membrilor din juriu prin materialele prezentate, repet, mă motivează să perind și alte festivaluri. Sper să fie cu noroc, la fel cum a fost de această dată la Galați. – relatează Iosif Ciunterei

Despre experiența pe care a trăit-o Iosif Ciunterei la festival și cum au luat naștere cele două filme documentare – plus  regăsirea propriului sine,  în urma  călătoriei  prin Ținutul Năsăudean – ne povestește Iosif în detaliu:

 

Î: Cum a decurs  Festivalul Național de Filme Documentare din Galați?

R: Gala a avut loc la Centrul Cultural „Dunărea  de Jos”  din Galați.  Din câte mi-a spus directoarea festivalului, ieri a fost proiectarea materialelor, tot acolo, la centrul cultural. Fiecare material a fost proiectat, bineînțeles, în fața juriului și s-au acordat note. Iar azi, de la ora 13, a avut loc gala de premiere a materialelor. Eu le-am trimis cu aproape trei săptămâni în urmă, dacă nu mă înșel. Știu că   directoarea festivalului m-a contactat pe Facebook  – pentru că suntem prieteni și îmi urmărește activitatea –  să îi trimit  unul sau două materiale, deoarece   era permis în concursul respectiv   ca fiecare concurent să trimită  până la două materiale etnografice. După câteva zile am făcut asta, și, bineînțeles că nu i le-am trimis cu gândul de a câștiga. Eu m-am bucurat din cauză  că m-a contactat să i le trimit și mă gândeam,  uite așa  se vor face cunoscute materialele  pe care le-am realizat.

Î: Cum ai primit vestea?

R: Vestea am primit-o în urmă cu trei zile, când mi-a scris pur și simplu de dimineață pe Facebook că așteaptă să mă duc la gală,  unde că vor fi premiate ambele materiale trimise de mine; unul  intitulat  „Lăutul hainelor”, pe care  l-am realizat în comuna  Feldru în această iarnă. De video montaj și o parte din regie s-au ocupat Carmen Siminic și Daniel Siminic, vechii cameramani, ca să zic așa. Cu ei am filmat materialul respectiv, prin care relatez munca de spălare a hainelor în stil tradițional, unde bineînțeles că nu se putea  altfel decât ca actorul principal să fie femeia.  Azi ,la gală,  materialul realizat în Feldru  a luat  locul întâi, lucru mare și îmbucurător pentru mine.

Celui de-al doilea material  i s-a acordat marele premiu al festivalului, trofeul; este vorba despre „O lingură de păstorit”,  un  material etnografic pe care încă nu l-am lansat, pentru că acum de curând am terminat  montajul la material și în zilele următoare urmează să-l încarc pe rețelele de socializare ca să-l poată vizualiza lumea . „O lingură de păstorit” e realizat în comuna Coșbuc și, oarecum,  m-am inspirat din poeziile lui George Coșbuc. Am recitit o mare parte din creațiile scriitorului și, la un moment dat, m-am întrebat dacă mai există țăranul autentic din poeziile sale. Plecând de acolo cu ideea, am pornit pe coclauri aproximativ  două săptămâni și am abordat diverse subiecte. Scopul principal  a fost să aduc în fața oamenilor țăranul român actual, și am reușit să realizez un material despre păstoritul tradițional.

Așa cum am spus, am umblat pe coclauri două săptămâni și am găsit două stâni tradiționale la care am filmat timp de aproape patru zile și am relatat o parte din ocupația păstoritului. Tocmai de-asta l-am numit „O lingură de păstorit”, pentru că nu am putut  să cuprind întru totul meșteșugul păstoritului. Sunt pur și simplu etape, iar materialul  se axează mai mult pe interviuri realizate în vârful muntelui, în vârful dealurilor, unde aveau ciobanii respectivi stâne de oi.

Î: Ce simți la gândul că ai reușit să  câștigi aceste premii?

R: E o mare bucurie pentru mine ca și etnolog să câștig un astfel de festival și să  obțin două premii în cadrul unui singur festival. Așteptam, pe de-o parte,  să câștig sau să fie premiat unul dintre materiale, însă nicidecum nu mă așteptam la premiul întâi sau trofeul festivalului.

Î: Care este cea mai mare satisfacție pe care o ai acum când te uiți  la munca depusă?

R: Îmi dau seama  că mi-am găsit rostul în lume, și, prin ceea ce fac, mă văd sufletește împlinit. Faptul că mă duc acolo pe coclauri și îi caut pe bătrâni, de la care obțin numeroase materiale, însă multe sunt nepublicate pentru că timpul nu mi-a  permis să prelucrez fiecare material sau interviu pe care l-am filmat  cu oamenii de prin sate. Dar am ajuns la concluzia ca fiecare om din vatra satului are ceva special  înăuntrul său și, datorită lor, mi-am aflat și eu specialul dinăuntrul meu. Aș dori să mai adaug faptul că eu  consider  că cele două premii nu  sunt neapărat pentru mine și  n-aș vrea să mi le însușesc.  Consider că ele sunt pentru ținutul năsăudean, sunt două premii obținute  datorită zestrei pe care o are ținutul năsăudean, datorită lăzii de zestre pe care strămoșii noștri au lăsat-o ca și moștenire. Aș vrea să le dedic strămoșilor noștri. Îmi dau seama  că intervenția  mea în realizarea materialelor este mult prea mică în comparație cu lada de zestre pe care ne-au lăsat-o înaintașii noștri.

Nu în ultimul rând, aș vrea să mai adaug: mulțumirile mele pentru Daniel Siminic – Dumnezeu să-l odihnească, și Carmen Siminic, care m-au ajutat în realizarea materialului „Lăutul hainelor”, de la Feldru, în această iarnă. Și mulțumesc  domnului Vasile Cira din comuna Coșbuc, datorită căruia am realizat  cel de-al doilea material; și bineînțeles  colegilor cu care am colaborat în filmare: Cristian Morar și Doriana Stoica

Iată că premiul pe care l-am obținut mă motivează  să continui ceea ce am început acum șase  ani de zile și, iată că, în sfârșit au ajuns să aprecieze și oameni de cultură munca mea, cea de a umbla prin  vatra satului și a discuta cu  bătrâni de prin satele românești.

Bontaș Gina

Diana Fiscutean

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*